Ad Clicks : Ad Views : Ad Clicks : Ad Views : Ad Clicks : Ad Views : Ad Clicks : Ad Views : Ad Clicks : Ad Views : Ad Clicks : Ad Views : Ad Clicks : Ad Views : Ad Clicks : Ad Views :

Cum se cultivă inul pentru fibre? Când/Cum se recoltează?

/
/
46 Views

pentru se cultivă pentru fibrele aflate în tulpină (18-25%), care se folosesc în diverse țesături. De pe un hectar de in pentru , se poate obține o cantitate de din care să se producă cca 1200-1400 m² de pânză.

Pânza de in se folosește pentru:

  • haine de calitate superioară;
  • lenjerie de pat și corp;
  • pictură;
  • curele de transmisie
  • sfoară cu diverse utilizări;
  • parașute, corăbii și încălțăminte.

Fibrele de in prezintă:

  • însușiri fizice, hidrofizice și termice superioare altor categorii de fibre;
  • conductibilitate termică bună, care permite un schimb activ între corpul uman și mediu; fibra de in se folosește la confecționarea unor obiecte de artizanat de mare valoare (de exemplu dantele, în Irlanda).

Fibrele sunt de două categorii:

  • fibrele lungi (fuiorul) – utilizate pentru confecționarea țesăturilor în amestec cu fibrele de cânepă, mătasea naturală și cea sintetică;
  • fibrele scurte (câlții) – utilizate pentru confecționarea țesăturilor mai grosiere (saci, prelate), a unor materiale nețesute termoizolante și fonoizolante.

Puzderia (lemnul) rămasă după extragerea fibrelor se folosește la fabricarea plăcilor aglomerate utilizate în construcții, industria mobilei și la producerea celulozei. De pe o suprafață de 40000-60000 ha, se poate obține echivalentul a 100000- 150000 m³ material lemnos de cea mai bună calitate. Tulpinile de in (lemn + fibre) se pot utiliza pe scară largă în industria celulozei și a hârtiei de foarte bună calitate.

Vezi aici oferte de motosape și motocultoare!

Semințele întregi, sub formă de faină și turte (Semen, Farina și Placenta lini), se folosesc în medicină, pentru diverse afecțiuni ale pielii și aparatului digestiv. Uleiul inului pentru fibre are un grad de sicativitate mai ridicat decât cel al inului pentru ulei. Se utilizează în industria lacurilor și vopselelor. Pleava se folosește ca hrană pentru animale, dacă cultura nu a fost infestată cu cuscută. Din punct de vedere agricol, inul pentru fuior dă rezultate bune în zonele umede și răcoroase. În aceste zone, este o excelentă plantă de asolament, care poate mări eficiența economică a producției agricole.

Unde se cultivă inul pentru fibre?

Inul pentru fibre este cunoscut ca sursă de fibre încă din Antichitate. în Egipt și Mesopotamia, inul a fost cultivat cu cca 4000 de ani î.Ch. De asemenea, era cunoscut și utilizat de chinezi, indieni, greci și romani. În Evul Mediu, inul pentru fibre a fost extins în nordul, vestul și centrul Europei („mătasea nordului”), servind la confecționarea pânzeturilor, cu diverse întrebuințări.

Suprafața mondială cultivată cu in pentru fibre este de cca 1,030 mii. ha. Cele mai mari țări cultivatoare de in pentru fibre sunt: Polonia, Franța, Belgia, Olanda, Irlanda, Rusia. în Irlanda, fibra de in este baza unei adevărate industrii manufacturiere naționale (țesături, dantele etc.). În ultimii ani, ca urmare a concurenței altor fibre naturale mult mai ușor de obținut, suprafața cultivată cu in pentru fibre s-a redus. În România se cultivă în jur de 2000 de hectare (80000 în anul 1989). Cele mai bune producții de in destinat obținerii de fibre se realizează în județele Brașov, Satu Mare, Suceava, Sălaj, Depresiunea Harghitei și Covasnei și partea litorală a județului Constanța.

Cerințe în ceea ce privește factorii de vegetație

Producția și calitatea acesteia la inul pentru fibre este dependentă mai puternic de factorii climatici decât producția și calitatea inului pentru ulei și ale celui mixt.

Inul pentru fibre – cerințe față de

Inul pentru fibre este o plantă a climatelor răcoroase și umede. Germinează la minim 3-4 °C, rezistă în faza de semănat-răsărire la temperaturi de la -3,8 °C la -4,9 °C. La temperaturi mai scăzute decât aceste limite, plantele sunt afectate într-o proporție mare. Pentru răsărire, inul pentru fibre are nevoie de o sumă a gradelor de temperatură de 116-148 °C. Temperatura de -1 °C în faza cotiledonală distruge plantele. în faza de brădișor, inul pentru fibre rezistă până la -7,5 °C.

Creșterea tulpinii și îmbobocirea decurg în condiții normale la temperaturi de 15-17 °C. La temperaturi de peste 22 °C în perioada creșterii intense (brădișor, până la apariția inflorescenței), tulpina rămâne scundă, cu tendință de ramificare, iar producția de tulpini și fibre este afectată sub aspectul cantitativ și calitativ.

Pentru înflorit, formarea capsulelor și a semințelor sunt necesare temperaturi de 18-20 °C. Constanta termică pe întreaga perioadă de vegetație a inului pentru fibre este de 1800 °C, din care 700-800 °C în perioada de 60-95 de zile de la răsărire.

Inul pentru fibre – cerințe față de apă

Cerințele referitoare la umiditate sunt mai ridicate decât la inul pentru ulei (coeficientul de transpirație este de 400-440). Inul pentru fibre este pretențios față de repartizarea precipitațiilor în perioada de vegetație; necesită ploi mărunte la intervale scurte de timp și îi sunt favorabile zonele cu cețuri frecvente și umiditate relativă a aerului ridicată. Pentru germinare, inul pentru fibre are nevoie de 120-180% apă din greutatea semințelor. În zonele favorabile inului pentru fibre, în perioada de vegetație trebuie să cadă 180-250 de mm de precipitații dintr-un total de 600-650 mm anual.

În exces, precipitațiile sunt însă dăunătoare, deoarece înlesnesc îmburuienarea, atacul bolilor și căderea plantelor, mai ales dacă survin în perioada de înflorit-maturitate. Inul pentru fibre crește și se dezvoltă bine într-un mediu cu umiditatea aerului de peste 65-70%. Corelată și cu alți factori, umiditatea relativă ridicată determină o creștere în lungime a tulpinii și a conținutului de fibre. Perioada critică în ce privește apa este între faza de brădișor și înflorit, când inul pentru fibră consumă cca 62% (8-9 mm/zi) din cantitatea totală de apă necesară pe întreaga perioadă de vegetație.

Umiditatea solului joacă un rol important în creșterea și dezvoltarea plantelor de in. Umiditatea se află la un nivel optim pentru inul de fibre când se situează la 60-75% din intervalul umidității active. Seceta este dăunătoare, indiferent de faza de vegetație în care survine.

Inul pentru fibre – cerințe față de lumină

Inul pentru fibre se comportă ca o plantă de zi lungă. Față de inul pentru ulei, inul pentru fibre are cerințe mai reduse de lumină. Dă rezultate bune și se obțin tulpini de calitate în zonele în care în perioada dezvoltării tulpinii cerul este acoperit sau se înregistrează perioade lungi de (zonele din apropierea mărilor, a munților). Se spune că cel mai bun in pentru fibre și fibre de calitate superioară se obțin când acesta crește și se dezvoltă la „umbra norilor”, condiții pe care inul pentru fibre le întâlnește în zonele nord-vestice ale Europei, în depresiunile intramontane și în apropierea bazinelor marine.

Inul pentru fibre – cerințe față de sol

Inul pentru fibre este pretențios față de sol. El dă rezultate bune pe soluri ușoare (nisipo-lutoase), mijlocii (luto-nisipoase și lutoase), profunde, bine structurate, fertile, permeabile, neîmburuienate, cu reacție ușor acidă (pH 5,5-6,6). Terenul trebuie să fie cât mai uniform, cu panta mai mică de 10°. Nu se amplasează pe soluri grele, cu apa freatică aproape de suprafaţă, pe soluri nisipoase, erodate, pietroase, calcaroase, sărături, turbări sau pe soluri mlăștinoase, infestate cu buruieni problemă (Lolium remontum, pir etc.).

Zone ecologice pentru cultivarea inului pentru fibre

La nivel global, cele mai bune producții de in calitativ și cantitativ se realizează în:

  • zona Mării Nordului: Franța, Olanda, Belgia, Germania, Irlanda;
  • zona Mării Baltice: Polonia, Estonia, Lituania, Letonia, Suedia etc.

În România sunt delimitate trei zone de favorabilitate:

Zona foarte favorabilă – Zona I de cultură cuprinde:

  • depresiunile intracarpatice din estul Transilvaniei;
  • depresiunile subcarpatice din nord-vestul și nord-estul Munților Apuseni;
  • depresiunile subcarpatice din Carpații Răsăriteni.

Această zonă se caracterizează prin:

  • 700-1000 mm precipitații anuale, din care 220-250 mm uniform repartizați în cursul perioadei de vegetație;
  • temperaturi medii de 5-11°C, iar în zonele din Câmpia Someșului și Livada – Satu Mare, de 9-19 °C;
  • valorile indicelui hidrotermic oscilează între limite destul de mari: 1,6-2,5;
  • solurile predominante sunt brune și brun luvice.

Zona favorabilă – Zona a II-a de cultură cuprinde:

  • depresiunile intracolinare din Transilvania și cele din Carpații Orientali și Meridionali;
  • fâșia litorală a Mării Negre, lată de 10-15 km.

Această zonă se caracterizează prin:

  • 600-800 mm precipitații anuale, din care 200 mm în cursul perioadei de vegetație;
  • temperaturi medii în cursul vegetației de 10-20 °C;
  • indicele hidrotermic de 1,4-1,6;
  • primăveri timpurii și veri secetoase;
  • soluri predominante brun, brun-roșcate de pădure, aluviuni, cernoziomuri degradate.

Zona puțin favorabilă – Zona a III-a de cultură cuprinde:

  • Câmpia Transilvaniei;
  • zonele colinare ale Banatului, Olteniei, Munteniei, centrul şi sudul Moldovei.

Această zonă se caracterizează prin:

  • 600-650 mm precipitații anuale, din care 150-180 mm în cursul vegetației neuniform repartizate;
  • temperaturi medii ridicate în timpul vegetației;
  • solurile predominante brune, brun-roșcate mediu solificate, cernoziomuri freatic umede etc.

Factorii limitativi ai producției de in pentru aceste zone sunt:

  • temperaturile ridicate;
  • perioadele de secetă și arșițele atmosferice frecvente în timpul vegetației. România dispune de zone care oferă condiții deosebit de favorabile cultivării inului pentru fibre.

inul pentru fibre?

Inul pentru fibre se cultivă numai în asolamente de lungă durată (minim 6 ani), pe sole cu suprafață cât mai mare, uniforme ca fertilitate, neinfestate cu buruieni problemă (Lolium remontum, Avena fatua, Polygonum convolvulus, Agropyrum repens, Sorghum halepense, Setaria ssp. etc.), cât mai plane, pentru a putea executa în condiții bune lucrările mecanice, inclusiv cele de . Pe solele pe care au fost aplicate amendamente cu , inul pentru fibre se cultivă după trei ani de la aplicarea acestora.

Rotația culturilor

În asolament, inul pentru fibre se cultivă după plante care:

  • părăsesc terenul timpuriu;
  • lasă solul curat de buruieni;
  • lasă terenul într-o stare perfectă de fertilitate şi aprovizionare cu apă.

Astfel de culturi sunt:

  • gramineele perene (cele mai bune premergătoare pentru inul de fibre;
  • cerealele păioase (grâu, orz, , orzoaică de toamnă și de primăvară);
  • prășitoarele gunoite, la doi ani după aplicarea gunoiului;
  • porumbul, hibrizii timpurii și semitimpurii, dacă nu au fost folosite erbicide cu efect remanent (triazine) și nu lasă resturi vegetale pe sol.

Inul pentru fibre nu se cultivă după:

  • trifoliene perene imediat după desființarea culturii și leguminoase pentru boabe, din cauza excesului de azot lăsat în sol, care diminuează calitatea fibrelor de in;
  • după sfeclă pentru zahăr, sfeclă furaj eră și gulie furajeră.

Este interzisă monocultura, inul revenind pe aceeași solă după un interval de minim 6 ani. Se evită monocultura, pentru că favorizează atacul unor boli specifice: antracnoza, fuzarioza, rugina, al unor ciuperci de sol care îi afectează sistemul radicular și pentru că apare fenomenul de „oboseală a solului”, care afectează plantele de in. Acest fenomen este cauzat de:

  • acumularea în sol a unor organisme dăunătoare;
  • parazitarea unor microorganisme pe sistemul radicular;
  • acumularea în sol a unor ioni toxici pentru plantele de in (fier, aluminiu, mangan);
  • epuizarea unor micro- și macroelemente care creează dezechilibre de nutriție;
  • acidifierea pronunțată a solului;
  • prezența în sol a unor substanțe emise de rădăcina inului, care, în concentrație mare, devin toxice pentru in.

Inul pentru fibre este o excelentă plantă premergătoare pentru numeroase plante cultivate. Este o foarte bună plantă protectoare pentru chimion în primul an de vegetație. În unele țări, inul se cultivă suprapus peste culturi de Lolium perene, care, la recoltarea inului, pot deveni suport pentru topitul la rouă al tulpinilor.

Fertilizarea culturilor de in pentru fibre

Inul pentru fibre este sensibil la fertilizare, din cauza:

  • sistemului radicular slab dezvoltat;
  • capacității reduse a rădăcinii de solubilizare a compușilor mai greu solubili din sol;
  • perioadei scurte de vegetație, în care planta acumulează o cantitate mare de substanță uscată;
  • consumului specific ridicat de elemente nutritive; pentru o tonă de tulpini + capsule, inul pentru fibre consumă:
    • 8,3-20,8 kg/ha azot;
    • 3,26-12,5 kg/ha fosfor;
    • 7,14-18,0 kg/ha potasiu;
    • 4,28-7,0 kg/ha calciu; 1,1-1,28 kg/ha .

Inul pentru fibre are un consum mare de azot, potasiu și mai redus de fosfor. Perioada critică de nutriție se situează între fazele de brădișor și înflorit, când inul consumă: 77% din azot, 61% din fosfor, 68% din potasiu și 83% din calciu. Pentru a se obține producții bune, atât din punct de vedere cantitativ, cât mai ales calitativ, fertilizarea inului trebuie să se facă echilibrat, ținându-se seama de efectul elementelor nutritive asupra producției.

Azotul insuficient cauzează reducerea producției și a conținutului de fibre în tulpini. În exces, azotul are efecte negative asupra calității fibrelor și provoacă ruperea plantelor. Azotul se aplică în doze începând de la 60 kg/ha, în funcție de planta premergătoare, fertilitatea solului și soiul cultivat. Fosforul contrabalansează acțiunea negativă a azotului. El determină creșterea producției, a conținutului de fibre în tulpini, îmbunătățește calitatea tulpinilor și fibrelor, reduce perioada de vegetație și asigură o culoare uniformă a tulpinilor la maturitate (galbenă, galben-verzuie).

Fosforul se aplică în doze de 30+90 kg/ha, în funcție de fertilitatea fosfatică a solului. Potasiul are un rol important în ce privește conținutul de fibre și calitatea acestora. El mărește rezistența la cădere și la boli a plantelor de in. Se aplică în doze de 30-90 kg/ha. Îngrășămintele cu fosfor și potasiu se aplică sub lucrările de bază ale solului (dezmiriștire, arătură), respectiv sub cele de întreținere a arăturii. Azotul se aplică sub primele lucrări de pregătire a patului germinativ. Pe solurile acide, corectarea pH-ului se face cu carbonat de calciu. Doza de amendament se stabilește în funcție de aciditatea hidrolitică. Pe solele amendate, inul se amplasează după un interval de minim trei ani.

Lucrările solului la culturile de in pentru fibre

Inul pentru fibre este o cultură cu pretenții deosebite în ce privește lucrările solului și calitatea patului germinativ. După plantele premergătoare, se face dezmiriștirea, urmată de arătură la adâncimea de 20-22 cm, care trebuie să încorporeze perfect resturile vegetale în sol. Până la „intrarea în iarnă”, arătura se lucrează cu grapa cu discuri, în agregat cu grapa cu colți reglabili. Este bine ca arătura să fie nivelată și curată de buruieni.

Patul germinativ se pregătește primăvara cât mai devreme. Acesta trebuie să fie: nivelat, afânat pe adâncimea de semănat și ușor așezat la adâncimea de încorporare a seminței, Se pregătește cu combinatorul, cultivatorul și numai în cazuri excepționale cu grapa cu discuri (când terenul nu a fost nivelat din toamnă, este prea tasat sau se aplică erbicide volatile).

Când se seamănă inul pentru fibre?

Pentru semănat se folosește sămânța din recolta anului precedent, cu indici de calitate superiori: P=99% și G=92%, lipsită de de buruieni (crucifere sălbatice, odos, Lolium remontum) și cuscută. Înainte de semănat, sămânța se tratează împotriva bolilor care se transmit prin intermediul ei: TIRAM 80 WP – 3,0 kg/t; TIRADIN 70 PUS – 3,5 kg/t; TIRAMET 600 SC – 3,0 l/t; TIRAMET 60 PTS – 3,0 kg/t.

Pentru prevenirea atacului de dăunători din sol și de pe sol, în primele faze de vegetație, sămânța se tratează cu: PROMET 400 CS – 15 1/t; COSMOS 50 ST, CRUISER 350 FS – 10-12 1/t sau GAUCHO – 0,6 1/t. Aceste produse înlocuiesc insecticidele pe bază de Carbofuran 7 din grupa I de toxicitate. Tratamentul se face pe cale uscată sau semiumedă, utilizând mașini speciale de tratat, astfel încât semințele să nu se prindă una de alta. Perioada de semănat este primăvara devreme, după semănatul cerealelor de primăvară. Se seamănă atunci când, la 5 cm în sol, timp de 4-5 zile, temperatura se menține la 4-5 °C.

În zonele foarte favorabile, semănatul inului pentru fibre se face în intervalul 15 martie-10 aprilie (Depresiunea Harghita-Covasna și Depresiunea Domelor). Semănatul timpuriu stimulează formarea producției de tulpini și fibre. Este indicat ca inul pentru fibre să fie semănat mai timpuriu. Întârzierea semănatului duce la pierderi mari de producție. Densitatea se stabilește în funcție de soiul cultivat (rezistența la cădere), calitatea seminței, perioada de semănat, pierderile de plante în cursul vegetației și calitatea patului germinativ.

Se seamănă 2000-2600 b.g./m², între 2500 și 2600 b.g./m² în zone cu soluri brune și precipitații la nivel optim și 2000-2400 b.g./m² în zone cu soluri fertile și precipitații în cursul vegetației la nivel optim. În zonele secetoase, densitatea nu va depăși 2200 b.g./m². Indiferent de zonă, densitatea de semănat se reglează astfel încât la recoltare să se realizeze o densitate de 1800-2000 de plante/m². Cantitatea de sămânță necesară este de 130-160 kg/ha, în funcție de MMB și densitatea folosită.

Inul pentru fibre se seamănă cu semănători universale, la distanța de 12,5 cm între rânduri. Prin modificarea așezării brazdelor pe cadrul semănătorii, se pot realiza distanțe între rânduri de 4-7 cm. În țările mari cultivatoare de in pentru fibre (Franța, Olanda, Irlanda), distanța între rânduri este de 6,5-7 cm. Adâncimea de semănat se stabilește în funcție de textura și umiditatea solului și se localizează la 1,5-3 cm.

Atunci când, după recoltare, topitul tulpinilor se face la „rouă” (Cehia, Slovacia), inul pentru fibre se poate semăna împreună cu timoftica (15-30 kg/ha) sau raigras peren, 2400 b.g./m² in + 10-25 kg/ha raigras peren. Când se realizează culturi suprapuse de in peste raigras sau timoftica, semănatul inului se face perpendicular pe direcția rândurilor de ierburi.

Atât producția de tulpini, cât și componentele producției de fibre sunt influențate pozitiv de cultivarea inului suprapus peste cultura de Lolium, care, în anul doi de cultivare, poate da producții bune de fân. Tehnologia de semănat a inului pentru fuior în rânduri încrucișate (1/2 din cantitatea de sămânță într-un sens și 1/2 din sămânță în alt sens) nu asigură nici sporuri de producție şi nici beneficii economice fată de tehnologia obișnuită.

Cum se îngrijește cultura de in pentru fibre?

În cultura de in pentru fibre se fac următoarele lucrări de îngrijire:

  • distrugerea crustei înainte de răsărirea inului (pe solurile unde aceasta s-a format);
  • combaterea buruienilor;
  • combaterea bolilor și a dăunătorilor.

Distrugerea crustei se face cu o grapă ușoară, care ușurează răsărirea și creșterea plantelor în primele faze de vegetație.

Combaterea buruienilor la cultura de in se face:

  • preventiv prin asolament;
  • prin erbicidare pre- și postemergentă.

Inul este sensibil la îmburuienare în primele 25-35 de zile ale perioadei de vegetație. Combaterea buruienilor monocotiledonate anuale și perene din sămânță se face prin aplicarea preemergent a erbicidelor:

  • DUAL 500 EC (metolaclor 50 g/l) 4-6 l/ha;
  • DUAL 960 EC (metolaclor 96 g/l) 1,5-3,0 l/ha;
  • LASSO (alaclor 480 g/l) 4,0-6,0 l/ha;
  • BALAN (benflurolin 180 g/l) 4,0 l/ha;
  • BALAN 18 CE (benflurolin 180 g/l) 4,0-8,0 l/ha;
  • DIIZOCAB 80 CE (butilat 80 %) 4,0-6,0 l/ha.

Dozele se stabilesc în funcție de conținutul solului în humus. Produsele DUAL și LASSO se încorporează superficial în sol (la 3-4 cm), iar BALAN-ul și mai ales DIIZOCAB-ul se încorporează în sol la 6-8 cm. Pentru creșterea eficacității, este important ca erbicidele să se amestece cât mai bine cu solul. Pe solele infestate cu odos, A. fatua și A. ludoviciana, erbicidele DUAL, LASSO, BALAN și DIIZOCAB se asociază cu erbicidul AVADEX BW EC (trialat 400 g/l), în doze de 5-6 l/ha.

Combaterea buruienilor dicotiledonate se face cu:

  • SDMA (2,40-33%) – 0,75-1,0 l/ha;
  • DICOTEX (MCPA 40%) – 1,5-2,0 l/ha;
  • BASAGRAN (bentazon 24%) – 2,0-3,0 l/ha;
  • BUCTRIL M 280 (bromoxinil 280+MCPA 280 g/l) – 0,75 l/ha;
  • BUCTRIL RV 84 (bromoxinil 200 g+MCPA) – 1,0 l/ha;
  • GLEAN 75 DF (clorsulfuron 75%) – 10-15 g/ha.

Erbicidele SDMA, DMA-6, BUCTRIL, DICOTEX și GLEAN se aplică atunci când inul este în faza de brădișor (8-10 cm), și buruienile sunt în faza de rozetă. Erbicidul BASAGRAN se poate aplica și într-o fază de vegetație mai avansată (16-18 cm). Erbicidarea în timpul vegetației se face când temperatura aerului este de peste 17 °C și umiditatea aerului de 60-70%, cu atmosferă fără vânt. Când solele sunt infestate cu odos și nu s-a aplicat erbicidul AVADEX, combaterea se face cu ILOXAN 2-3 1/ha, asociat cu unul din erbicidele aplicate postemergent (BUCTRIL M), în faza de 3-4 frunze.

Costreiul (Sorghum halepense) şi alte buruieni monocotiledonate anuale și perene se combat postemergent cu unul din erbicidele:

  • NABU (setoxidim 186 g/1) – 1,5 l/ha;
  • SELECT SUPER (cletodium 120 g/l) – 0,6-l,0 l/ha;
  • AGIL 100 EC (propaquizafop 100 g/l) – 1,0-1,5 l/ha;
  • FURORE SUPER 75 EW (fenoxaprop-etil 75 g/l) – 0,8-1,0 l/ha;
  • FUSILADE FORTE (fluazifop-p-butil 150 g/l) – 0,8 l/ha.

Acestea se aplică atunci când plantele de costrei din rizomi au înălțimea de 15-20 cm, indiferent de faza de vegetație a inului pentru fibre. Nu se fac tratamente când plantele sunt umezite de rouă sau există pericolul de ploaie. Erbicidarea postemergentă se face pe timp frumos, fără vânt, cu avionul, elicopterul sau terestru, cu agregate clasice de erbicidat.

Combaterea bolilor la cultura de in pentru fibre

Principalele boli întâlnite în culturile de in pentru fibre sunt: antracnoza, septorioza, bacterioza, fuzarioza. Prevenirea atacului de boli la in se face prin:

  • respectarea unei rotații de minim 6 ani;
  • utilizarea de sămânță sănătoasă şi tratată preventiv cu fungicide;
  • cultivarea unor soiuri rezistente.

Apărute în cursul vegetației, bolile inului sunt greu de stopat în evoluție și de combătut. Se pot utiliza pentru combatere următoarele produse: BENLATE (benonil 50%) – 0,5%; METOBEN 70 PU (tiofanat metil 70%) – 0,5-0,6 kg/ha; BAYLETON 5 PU (triadimefan 5%) – 0,5 kg/ha. Primul tratament se face la avertizare. În protecția fitosanitară a inului pentru fibre, cele mai eficiente măsuri sunt cele preventive.

Combaterea dăunătorilor la cultura de in pentru fibre

Cei mai periculoși dăunători ai inului care apar în cursul perioadei de vegetație sunt:

  • purecii inului (Aphtona euphobiae);
  • tripsul inului (Trips linaris).

Atacul de pureci în faza cotiledonală poate compromite în totalitate cultura inului. Dacă tratamentul seminței s-a făcut cu produse sistemice, nu se mai fac tratamente împotriva puricilor după răsărire. Dacă nu s-au aplicat tratamente la sămânță, tratamentul în intervalul cotiledoane-brădișor este inevitabil, mai ales dacă temperatura la nivelul solului depășește 7-8 °C și inul se găsește în faza de cotiledoane. Se fac tratamente cu: SINORATOX R 35 – 1,5 l/ha sau DECIS 2,5 CE (deltametrin 25 g/l) -0,15 l/ha sau FASTAC 10 CE RV – (alfa cipermetrin 100 g/l) -0,1 l/ha.

Tratamentul se aplică la primele simptome de atac (cotiledoane ciupite) și se repetă în cazuri speciale. Cuscuta, care poate apărea în unele culturi de in, se combate prin cosire, ardere sau tratarea vetrelor cu dezicanți.

Când se recoltează inul pentru fibre?

Alegerea momentului optim pentru recoltarea inului pentru fibre este extrem de importantă atât din punct de vedere cantitativ, cât, mai ales, calitativ. În funcție de domeniile de utilizare a fibrei, recoltarea inului pentru fibre se poate face la:

  • maturitatea verde – când 75% din tulpini sunt de culoare verde, cu excepția părții inferioare a tulpinii, care este de culoare galben-verzuie; în această fază, fibrele sunt fine, cu rezistență mică;
  • maturitatea galbenă timpurie – când culoarea galbenă este specifică pe 75% din lungimea tulpinilor (partea superioară rămâne verde), semințele au culoarea galbenă, exceptând vârful care este cafeniu; fibrele sunt de calitate superioară (au finețe și rezistență bună);
  • maturitatea galbenă târzie (tehnico-deplină) – când tulpinile sunt galbene pe toată suprafață, frunzele tulpinale sunt căzute, cu excepția celor de pe ramificații, capsulele sunt galben-castaniu, cu semințe de culoare brun deschis; fibrele au rezistență mare și finețe suficient de bună;
  • maturitatea deplină – când tulpinile sunt de culoare brună, capsule brune și semințe de culoare specifică soiului; fibrele au rezistență mare, sunt grosiere, cu finețe mică.

La noi în țară, recoltarea inului pentru fibre se face la maturitatea galbenă timpurie, când cca 30% din capsule au culoarea galben-brun. În această fază se obține și o anumită cantitate de sămânță. Recoltarea inului pentru fibre se face numai prin smulgere, manual sau mecanizat. Manual, recoltarea poate fi făcută pe suprafețe mici sau pe terenuri unde nu se pot utiliza mașinile de recoltat. Ea este costisitoare și neeconomică.

O dată cu recoltarea, se face și sortarea plantelor de in după înălțime (smulgerea în 2-3 etape), pe categorii de calitate. Plantele smulse se lasă răsfirate pe sol pentru uscare timp de câteva zile, după care se întorc pentru o uscare cât mai uniformă, pe toată suprafață.

Recoltarea mecanizată se face cu mașini de smuls: TLZV-4 sau LKV-4 T. Prima mașină smulge plantele și le lasă în brazdă continuă pe sol. După uscare, plantele se sortează, se curăță de impurități, se leagă în snopi cu diametrul de 15-20 cm și se așază în cupe, pentru a se usca. Mașina LKV-4T smulge plantele, le decapsulează și le leagă în snopi.

În zonele umede, după smulgere, tulpinile se așază în colibe, unde se țin 1 -3 săptămâni pentru uscare. Tulpinile de in uscate se predau la topitorii, unde se face clasificarea pe calități, luându-se în considerare următoarele elemente:

  • lungimea utilă a tulpinii (lungimea tehnică);
  • diametrul la mijlocul tulpinii (sub 1,5 mm);
  • atacul de cuscută;
  • frecvența și intensitatea atacului de boli (antracoză, fuzarioză, rugină);
  • prezența petelor negre sau brune pe tulpină;
  • prezența tulpinilor afectate de grindină;
  • corpurile străine;
  • tulpinile neajunse la maturitate.

În unele zone ale Europei, tulpinile se topesc în câmp (topitul la rouă), când inul se seamănă cu Lolium sau alte plante protejate. Deși potențialul productiv al soiurilor de in pentru fibre depășește 8 t/ha în condițiile de la noi din țară, producțiile de tulpini uscate ajung în medie la 5-6 t/ha, din care:

  • 67-79% tulpini decapsulate;
  • 9-20% pleavă;
  • 7-15 % semințe.

Din fibra extrasă prin topire, 40-76% este fuior (fibră lungă) și 24-60% câlți.

  • Facebook
  • Twitter
  • Google+

Sunteți interesat de articole? Abonați-vă!

Dacă doriți să fiți anunțați prin mail atunci când se publică articole noi pe site, folosiți căsuța de mai jos pentru a va abona. Introduceți numele și adresa de email, apoi dați click pe Mă Abonez! Intrați apoi pe adresa dvs. de mail și dați click pe linkul de confirmare! Vă mulțumim!

This div height required for enabling the sticky sidebar