Ad Clicks : Ad Views : Ad Clicks : Ad Views : Ad Clicks : Ad Views : Ad Clicks : Ad Views : Ad Clicks : Ad Views : Ad Clicks : Ad Views : Ad Clicks : Ad Views : Ad Clicks : Ad Views :

Cum influențează alimentația creșterea și îngrășarea rapidă a animalelor?

/
/
85 Views

Alimentația este principalul factor al mediului, care în strânsă legătură cu sistemul endocrin influențează creșterea și dezvoltarea animalelor în special în perioada postnatală.

Cum influențează alimentația creșterea și dezvoltarea animalelor?

Produșii de concepție proveniți din femelele alimentate rațional în timpul gestației au o viabilitate ridicată ceea ce influențează pozitiv creșterea și dezvoltarea ulterioară. Creșterea și dezvoltarea noilor născuți și a tineretului sunt influențate în mare măsură de nivelul alimentației. Subalimentația determină oprirea sau reducerea creșterii, frânarea dezvoltării diferitelor regiuni corporale, în funcție de momentul instalării acesteia. Dacă subalimentația este de scurtă durată și tineretul dispune de rezerve corespunzătoare de compensație, după revenirea la hrănirea normală sau abundentă animalele pot recupera pierderile prin creșterea apetitului și prin îmbunătățirea coeficienților de utilizare a substanțelor nutritive. Aceste aspecte stau la baza așa numitei „creșteri compensatorii.” Subalimentația severă și de durată mai lungă nu poate fi compensată, determinând prelungirea procesului de creștere și dezvoltare.

Creșterea compensatorie reprezintă sporul suplimentar de greutate realizat în timpul unei alimentații normale, intervenită după o perioadă de subalimentație. Acest fenomen este aplicat în practică atât la cât și la ovine în sistemele de exploatare semiintensiv și extensiv. La aplicarea temporară a subalimentației trebuie să ținem seama de următoarele aspecte: nu se practică la animalele foarte tinere; să aibă o perioadă de timp mai lungă, pentru a se manifesta compensația. Subalimentația se poate practica pentru energie.

Prin folosirea rațiilor cu un nivel de energie ridicat, dar cu un conținut redus de proteină, substanțe minerale și vitamine, se reduce creșterea în lărgime, fiind favorizată depunerea de specifică tipurilor de . De asemenea rațiile furajere care au aceeași valoare nutritivă, cu volum diferit pot stimula sau reduce dezvoltarea organelor interne. O importanță deosebită revine alimentației în realizarea unui echilibru optim între dezvoltarea organelor de și masa corporală a tineretului de prăsilă.

În funcție de nivelul energetic și nutrienții necesari pentru producția de se disting mai multe tipuri de hrănire: nivel ridicai și continuu până la sacrificare; nivel ridicat la început și apoi scăzut; nivel scăzut la început și apoi ridicat; nivel scăzut pe toată perioada până la sacrificare. Aportul de energie influențează compoziția tisulară iar aportul de proteină, și vitamine acționează asupra vitezei de creștere.

Prin nivelul energetic și proteic al rațiilor pot fi influențate mărimea și calitatea sporului, durata îngrășării și costurile de producție ale sporului în greutate. Calitatea sporului poate fi influențată prin alimentație sub aspectul raportului carne grăsime și al consistenței și culorii grăsimii. Un nivel energetic ridicat folosit înainte de sacrificare determină creșterea proporției de grăsime în carcasă. Prin creșterea aportului de proteină sau lizină și păstrarea energiei la un nivel constant se reduce cantitatea de grăsime în favoarea cărnii în carcasă.

Consistența grăsimii este dependentă de tipul de grăsime din nutrețurile ingerate. Astfel grăsimea de tip oleic specifică porumbului, ovăzului, șrotului de floarea soarelui imprimă grăsimii animale o consistență redusă. Secara, orzul, cartofii, leguminoasele verzi, fânul de leguminoase, boabele și șroturile de leguminoase produc grăsime cu o consistență ridicată. Borhoturile influențează negativ calitatea și conservabilitatea cărnii.

Făinurile animale în special făina de pește, imprimă gust și miros specific cărnii. Porumbul, laptele degresat și drojdia furajeră imprimă culoare corespunzătoare și suculentă cărnii de pasăre. Nutrețurile poluate cu nitriți, compuși organoclorurați folosiți în hrană, determină acumularea acestora în special în grăsime care poate deveni toxică pentru consumatori. În acest sens se impune ca în faza de finisare a îngrășării să se excludă din rație resursele furajere care depreciază calitatea cârnii și a grăsimii.

Cum trebuie să hrănești animalele pentru creștere și îngrășare rapidă?

La tineretul animal necesarul de substanțe nutritive este determinat de sporul de creștere realizat. În afară de specie și rasă, cerințele depind și de vârstă, respectiv de modificările de ordin calitativ ce au loc în organism (scăderea conținutului în apă, creșterea conținutului în grăsime, dezvoltarea scheletului etc). La stabilirea cerințelor trebuie să se țină seama și de coeficientul de utilizare a hranei precum și de natura nutrețurilor administrate. Nutrețurile de origină animală au un coeficient de valorificare al hranei mai ridicat decât nutrețurile de proveniență vegetală.

Compoziția chimică a sporului în greutate variază în limite largi în raport cu specia, categoria de vârstă și starea de întreținere. În general în primele săptămâni de viață sporul în greutate conține peste 70% apă. Substanța uscată a sporului este formată din și substanțe minerale specifice creșterii țesutului muscular și osos. Odată cu înaintarea în vârstă se reduce treptat proporția de apă, proteină și substanțe minerale și va crește proporția de grăsime. Compoziția chimică a sporului în greutate este influențată de nivelul nutritiv și de compoziția chimică a hranei. Sporul de creștere este mai intens de la naștere până la maturitatea fiziologică apoi se reduce treptat până la maturitatea morfologică.

Metabolismul bazal la tineretul animal este mai intens cu 20 – 25% comparativ cu metabolismul animalelor adulte. în perioada de alăptare noii născuți utilizează substanțele nutritive din în proporții de 85 – 90% în timp ce substanțele provenite din nutrețurile de origine vegetală sunt utilizate în proporție de 55 – 65% (cu excepția celulozei). Odată cu înaintarea în vârstă cresc coeficienți de utilizare ai celulozei și a substanței organice în general până la vârsta corespunzătoare platoului maxim al creșterii, după care se reduc treptat cu 15 – 20%.

Cerințele de energie pentru creșterea și îngrășarea animalelor

Cerințele de energie pentru creștere și îngrășare se stabilesc în funcție de mărimea sporului, valoarea calorică a sporului în greutate și de gradul utilizării energici metabolizabile a hranei în diferite faze de creștere. Randamentul de utilizare a energiei metabolizabile a fost stabilit la 83% la purcei, 77 – 62% la porcine la îngrășat, 85% la viței în perioada de alăptare și 72 – 45% la tineretul taurin (valorile scad cu avansarea în vârstă). Randamentul utilizării energiei metabolizabile pentru îngrășare este mai mare la animalele monogastrice (70 -75%) și mai redus la rumegătoare (30 – 35%).

Pentru rumegătoare cerințele energetice se exprimă în ENC (pentru tăurași, juninci și vaci la îngrășat) fie în ENL (pentru tineretul femei de reproducție). Pentru monogastrice cerințele se exprimă în energie metabolizabilă. Ca unități de măsură pentru energie la rumegătoare se folosesc UFV, LTL (sistemul INRA) și UNL și UNC (sistemul IBNA). Cerințele de energie pentru creștere și îngrășare pentru 1 kg spor greutate sunt cu atât mai mari cu cât sporurile zilnice sunt mai mici. Tineretul în creștere prezintă unele cerințe față de lipide, în deosebi față de acizii grași esențiali (acizii linoleic, linolenic, şi arahidonic), care constituie principala sursă energetică și asigură transportul vitaminelor liposolubile.

Cantitatea de proteină necesară pentru creșterea și îngrășarea rapidă a animalelor

Cerințele de proteină pentru animalele în creștere se stabilesc în funcție de mărimea, compoziția chimică a sporului precum și de coeficientul de utilizare a proteinei din hrană în proteina sporului. Coeficientul de utilizare a proteinei la tineretul în creștere are valori cuprinse între 85 – 90% în timpul alăptării după care scade treptat cu vârsta până la 50%. Nerealizarea nivelului proteic corespunzător din hrană determină reducerea proporției de proteină și o creștere a celei de grăsime din carne.

Cerințele în proteină stabilite pentru tineretul porcin și aviar au în vedere nivelul și echilibrul aminoacid pe care trebuie să îl realizeze nutrețurile utilizate. Dezechilibrul aminoacid al hranei trebuie prevenit prin faptul că acesta determină reducerea apetitului. Cerințele în aminoacizi diferă de la o specie la alta, lizina fiind aminoacidul limitativ în creștere. Gradul de utilizare al proteinei din hrană în sinteza tisulară depinde de valoarea biologică a ei, nivelul energetic, respectiv raportul energo-proteic al hranei, nivelul și echilibrul vitaminic și mineral.

La rumegătoare cerințele de proteină sunt exprimate în PDI (sistemele INRA şi IBNA). Folosirea sistemului lizină și metionină digestibilă contribuie la o mai bună echilibrare a hranei rumegătoarelor în aminoacizi limitând. La animalele monogastrice cerințele în proteină sunt exprimate în PB % din hrană, sau g PB/kg nutreț.

Cantitatea de substanțe minerale necesară pentru creșterea și îngrășarea rapidă animalelor

Cerințele în substanțe minerale la tineretul în creștere s-au stabilit pe baza evoluției depunerilor de minerale în țesuturile nou formate și valorile de digerare și absorbție ale acestora din hrana administrată. Cerințele în substanțe minerale depind de masa corporală, de sporul de creștere, precum și de coeficientul de utilizare a acestora în organism (30 – 50%). Trebuie reținut faptul că mărimea cerințelor în substanțe minerale scade odată cu înaintarea în vârstă a animalelor. Concomitent cu înaintarea în vârstă se schimbă nu numai cerințele ci și raportul /fosfor scăzând de la 1,5 – 2 : 1 în primele faze ale creșterii, la 1,2 – 1: 1 spre sfârșitul acesteia.

Pentru animalele în creștere și îngrășare o importanță deosebită trebuie acordată asigurării mineralelor existente în sporul de greutate, respectiv calciu și fosfor pentru schelet și magneziu, potasiu, sodiu pentru țesuturile moi. Cerințele de microelemente pentru creștere sunt apreciate ca reduse. Pentru asigurarea cerințelor de minerale la un nivel optim la monogastrice trebuie să avem în vedere disponibilitatea acestora în funcție de specie și de sursa de minerale. La animalele monogastrice la care fosforul fitic nu este disponibil, cerințele pentru acest element sunt recomandate ca fosfor total și ca fosfor disponibil.

Cantitatea de vitamine necesară pentru creșterea și îngrășarea rapidă a animalelor

Cerințele în vitamine pentru animalele în creștere sunt diferite în raport cu specia și vârsta, sistem de creștere, tehnologia aplicată. La rumegătoare pentru creștere și îngrășare hrana trebuie suplimentată cu vitaminele liposolubile: A, D și E. Suplimentarea hranei cu aceste vitamine se recomandă la rumegătoare în timpul iernii când se folosesc rații bazate pe nutrețuri cu un conținut redus în vitamine cum sunt: rădăcinoasele și tuberculiferele, fânuri învechite sau recoltate tardiv, subproduse din industria alimentară. La animalele monogastrice (porcine și păsări) este necesară suplimentarea hranei atât cu vitamine liposolubile cât și cu cele hidrosolubile.

  • Facebook
  • Twitter
  • Google+

Sunteți interesat de articole? Abonați-vă!

Dacă doriți să fiți anunțați prin mail atunci când se publică articole noi pe site, folosiți căsuța de mai jos pentru a va abona. Introduceți numele și adresa de email, apoi dați click pe Mă Abonez! Intrați apoi pe adresa dvs. de mail și dați click pe linkul de confirmare! Vă mulțumim!

Leave a Comment

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

This div height required for enabling the sticky sidebar