Ad Clicks : Ad Views : Ad Clicks : Ad Views : Ad Clicks : Ad Views : Ad Clicks : Ad Views : Ad Clicks : Ad Views : Ad Clicks : Ad Views : Ad Clicks : Ad Views : Ad Clicks : Ad Views : Ad Clicks : Ad Views : Ad Clicks : Ad Views : Ad Clicks : Ad Views : Ad Clicks : Ad Views : Ad Clicks : Ad Views : Ad Clicks : Ad Views :
Home / Alimente / Contaminarea produselor din carne cu nitrați și nitriți

Contaminarea produselor din carne cu nitrați și nitriți

/
/
/
34 Views

Nitriţii şi nitraţii sunt componenţi naturali ai solului, proveniţi din mineralizarea substanţei azotate de origine vegetală sau animală datorată în primul rând microorganismelor existente în sol.

O parte din ei sunt absorbiţi de rădăcinile plantelor şi servesc la sinteza proteinelor şi a altor compuşi cu azot, iar altă parte sunt antrenați de apele de suprafaţă şi de cele care traversează solul, regăsindu-se în râuri, lacuri sau în pânza de apă freatică.

În mod natural între nitriţii şi nitraţii din sol, apă şi plante se stabileşte un echilibru care să ducă la utilizarea intensivă, în agricultură, a îngrăşămintelor organice naturale sau a celor azotoase sintetice. Produşii lor de degradare îmbogăţesc solul acumulându-se în plantele cultivate, până la nivele dăunătoare pentru consumatori. Prin intermediul furajelor şi al apei nitriţii şi nitraţii ajung în organismul animalelor şi de aici în alimentaţia omului.

Ambele substanţe sunt utilizate ca aditivi alimentari în preparatele de carne şi uneori în laptele destinat producţiei de brânzeturi, pentru ameliorarea însuşirilor senzoriale şi prelungirea duratei de păstrare. Astfel se previne alterarea precoce produsă în special de bacteriile coliforme şi mai ales balonarea târzie a brânzeturilor maturare (tip caşcaval, Olanda, Tropist) datorată bacteriilor din gama Clostridium. Utilizarea nitriţilor şi nitraţilor în laptele destinat brânzeturilor este tolerată, având în vedere că mare parte din acestea se elimină în zer, iar cantităţile rămase în brânză cad treptat în timpul maturării.

În preparatele din carne (şuncă, salamuri, cârnaţi), nitriţii şi nitraţii se utilizează în mod curent pentru menţinerea culorii roz-roşiatică şi pentru efectele lor bacteriostatice şi de dezvoltare a aromei produselor.

Pentru a difuza uniform în masa de carne, nitraţii şi nitriţii se adaugă în sare sau în saramură (1kg nitrat sau 0,5kg nitrit la 100kg sare). Sub acţiunea microorganismelor cu acţiune reducătore din saramură şi din carne nitraţii trec în nitriţi. Aceştia oxidează mioglobina şi hemoglobina din sânge în nitrozomioglobina şi nitrozohemoglobina, care îşi păstrează culoarea roşie în timpul tratamentului cărnii. În lipsa lor, salamurile fierte sau opărite ar căpăta o culoare gri-cenuşie.

În ţara noastră, concentraţia nitriţilor în produsele finite este limitată la maxim 70 mg/kg, iar în unele ţări aceasta poate fi de 200mg/kg. Riscul formării de nitrozamine a adus în actualitate problema revizuirii acestor norme în sensul reducerii lor. Sub influenţa florei reducătoare din saramură şi din carne, nitraţii trec în nitriţi.

Deoarece elementul activ este constituit din nitrit, astăzi există tendinţa de a se utiliza numai acesta sub denumirea de „ silitră tare”. Nitraţii („silitra moale”) sau amestecul de nitraţi – nitriţi sunt indicaţi pentru mezelurile cu durată lungă de preparare şi păstrare (de exemplu, salamuri crude tip Sibiu, pastramă, etc.).

Nitriţii au şi o evidentă acţiune bacteriostatică – bactericidă în special faţă de bacteriile anaerobe. Prin acest efect se prelungeşte durata de păstrare a preparatelor din carne şi se face profilaxia botulismului. Sarea şi pH-ul acid potenţează efectul bacteriostatic.

În 1980, grupul de experţi OMS, pe baza a 500 de referinţe bibliografice, au ajuns la concluzia că nitraţii şi nitriţii, în concentraţiile existente curent în alimente de origine animală, nu prezintă pericol pentru sănătatea adulţilor şi copiilor, dar în acelaşi timp, a atras atenţia asupra riscului pentru sugari, în special în primele trei luni de viaţă.

Nitriții (azotiți) și nitrații (azotați) se folosesc pe scară largă ca aditivi (E-uri) în industria alimentară deși s-a demonstrat toxicitatea lor.

În industria alimentară se folosesc următorii nitriți și nitrați: nitratul de sodiu; nitritul de sodiu; nitratul de potasiu; nitritul de potasiu.

Toxicitatea nitraților și nitriților

În cazul unei diete normale un individ poate ingera circa 100mg nitrat și 3mg nitrit. Cantități importante de nitriți sunt formați endogen în tractul buco-gastro-intestinal de aproximativ 100-1000-mg/kg. Nitritul format endogen reprezină un factor de risc în declanșarea cancerului stomacal.

În condițiile infecției bacteriene a vezicii urinare nitratul este transformat în nitrit, la nivelul acestui organ, constituind factor de risc în cancerul vezicii urinare.

Nitraţii sunt mai puţin toxici decât nitriţii. După FAO cantitatea de nitrat tolerată de un adult este de 5-10mg/kg corp/zi.

Nitraţii se găsesc în cantitaţi mici în alimente, însă concentraţia lor poate creşte datorită: reducerii enzimatice a nitraţilor sau reducerii bacteriene în tractul buco-gastro-intestinal.

Experienţele pe animale au dovedit ca nitriţii produc cancerul sistemului limfatic, are acțiune inhibitoare asupra tiroidei, acţiune de inhibare a transformării carotenilor în vitamina A, fapt care reduce cantitatea de vitamina A din ficat. În cazul dozelor toxice, acțiunea nitriţilor se manifestă la nivelul aparatului digestiv şi rinichilor provocând vomă, colici, diaree, poliurie (eliminarea urinei într-o cantitate mai mare decât cea normală) şi colaps.

În combinaţii cu aminele, nitriţii formeaza nitrozamine cu acţiune bazică, teratogenă, mutagenă şi cancerigenă la diferite specii de animale, păsări, peşte şi om.

Nitrozaminele sunt compuşi chimici care prezintă o toxicitate slabă sau medie, dar au un potenţial cancerigen ridicat.

Efectele nitraților asupra stării de sănătate sunt în general o consecință a transformării rapide a acestora la nitriți (NO2-) în organismul uman. Nitriții reacționează cu hemoglobina pentru a produce methemoglobina (o formă a pigmentului care este incapabilă de a transporta oxigenul). La adulți, aceasta este rapid redusă înapoi la oxihemoglobină. La copii până la vârsta de trei luni, sistemul enzimatic este incomplet dezvoltat iar și methemoglobina formată poate să crească și să se concretizeze într-o potențială stare clinică care poate fi fatală.

Principalele simptome ale methemoglobinemiei sunt: colici, amețeli, greață, senzație de sufocare.

Transformarea nitraților ingerați în nitriți are loc în cavitatea bucală sau oriunde altundeva în corp unde aciditatea este relativ scazută. În anumite condiții nitriții pot să reacționeze cu amine secundare sau terțiare precum și cu amidele (derivate de la alimente și la băuturile fără alcool), la forma de nitrozamine sau amide.

Efecte nocive ale nitraților și nitriților

Acţiunea toxică a nitraţilor şi nitriţilor este cunoscută de mult timp. Problema a devenit deosebit de actuală de când s-au semnalat frecvente intoxicaţii acute şi cronice la copii mici care au consumat produse alimentare de origine vegetală şi apă cu un conţinut crescut de nitriţi şi nitraţi. Implicaţiile toxicologice ale acestor substanţe chimice au devenit şi mai complexe în urma evidenţierii efectului cumulativ al nitraţilor şi al posibilităţii formării nitrozaminelor cancerigene.

Nitraţii, ca atare au o toxicitate redusă. Pentru a da tulburări, trebuie ingerate cantităţi mari (până la 10 g în doză unică). În general, predomină simptomele digestive: greaţă, vărsături, crampe, diaree uneori sangvinolentă. În condiţiile unui aport ce nu depăşeşte limitele obişnuite, nitraţii se absorb, practic, integral în prima parte a intestinului subţire şi se elimină prin salivă suc gastric şi urină. Asupra microorganismelor, nitraţii manifestă efecte bacteriostatice slabe. Atâta timp cât nu sunt trecuţi în nitriţi, ei acţionează printr-un mecanism asemănător cu al clorurii de sodiu, adică prin modificarea presiunii osmotice.

Nitriţii sunt mult mai toxici decât nitraţii. După cum s-a mai arătat, ei se găsesc în cantităţi mici în alimente ca un compus natural. Concentraţia lor poate însă creşte până la niveluri periculoase, prin acţiune reducătoare a microorganismelor asupra nitraţilor. În plus, nitriţii din produsele alimentare finite mai provin din nitraţii şi nitriţii utilizaţi ca aditivi. Nitratreductaza este o enzimă larg răspândită în lumea bacteriilor din tubul digestiv.

Microorganismele conţin şi o nitrit reductază. Dacă acţiunea acesteia ţine pasul cu activitatea nitratreductazei, nitritul nu se acumulează deoarece este degradat în produşi mai simpli ( oxizi de azot, amoniac sau azot). De regulă însă, activitatea nitratreductazei este mai intensă decât a nitritreductazei. În mod obişnuit, cantităţile de nitriţi formate în intestinul gros sunt mici, pentru că majoritatea nitraţilor se absorb la nivelul intestinului subţire şi se elimină în urină. O serie de condiţii favorizează însă producţia şi trecerea în sânge şi ţesuturi a unor cantităţi mari de nitriţi: consumul de alimente şi apă cu concentraţii mari de nitraţi şi eventual de nitriţi; înmulțirea florei intestinale şi mai ales ascensionarea ei în zonele proximale ale intestinului subţire, adică acolo unde va găsi cantităţi de nitraţi neresorbite şi de unde trecerea în sânge a nitriţilor se face uşor. Aceasta se întâmplă în tulburări digestive acute şi cronice (colite, enterocolite, scăderea sau lipsa acidităţii gastrice, rezecţii gastrice etc.) sau în afecţiuni ale căilor respiratorii superioare (rinite, sinuzite, amigdalite).

Nitratul de sodiu și de potasiu

Obținere și caracterizare

Nitratul de sodiu (E 251)

Nitratul de sodiu are ca sinonime: Salpetru de Chile, Salpetru cubic, nitru, sare de piatră sau silitră. Denumirea sa chimică este: azotat de sodiu sau nitrat de sodiu. Are formula chimică: NaNO3.

Industrial, se obține prin procedeul Shanks, care constă în recristalizarea azotatului de sodiu dintr-o soluție saturată fierbinte, obținută prin dizolvarea minereului care conține alături de azotat de sodiu ș iazotat de potasiu, sulfat de sodiu, sulfat de calciu, de magneziu, clorat de potasiu, iodat de sodiu etc.

Azotatul se fabrică astăzi aproape numai din acid azotic sintetic și carbonat sau hidroxid de sodiu. Aditivul se preintă sub formă de cristale romboedrice incolore sau de pudră albă cristalină higroscopică. Devine delicvescent (absoarbe vaporii de apă până la solubilizare) în contact cu aerul. Azotul de sodiu în soluții apoase de concentație 5% are pH-ul minim 5,5, iar maxim, 8,3. Se topește la temperatura de 3140C, iar punctul său de fierbere este de 3600C. Se descompune la temperatura de 3800C.

Este o substanță inodoră, cu un gust slab amar. Are densitatea 2,27, iar indicele său de refracție este 1,587. În aer este slab stabil. Prin încălzire uscată, azotatul de sodiu se descompune, dând azotitul de sodiu. Din cauza ușurinței cu care cedează oxigenul, azotatul de sodiu este un agent oxidant puternic la temperatură ridicată. În soluție apoasă nu are proprietăți oxidante.

Numai agenții reducători puternici reduc azotații. Aditivul alimentar trebuie să conțină minimum 99% substanță activă, după uscare timp 4 ore la 1050C. Pierderile prin deshidratare nu trebuie să depășescă 2%, după uscare timp de 4 ore la 1050C. Conținutul de nitriți este de maximum 30mg/kg, exprimat în NaNO2

Nitratul de potasiu (E 252)

Are ca sinonim: Salpetru. Denumirea sa chimică este: azotat de potasiu sau nitrat de potasiu. Are formula chimică KNO3 . Industrial, se obține prin tratarea azotatului de sodiu cu clorură de potasiu, sau prin tratarea clorurei de potasiu cu acid azotic. Azotatul de potasiu se prezintă sub formă de pudră cristalină albă sau de cristale prismatice de culoare albă. Are un gust răcoritor, sărat, picant. Este o substanță solubilă în apă. pH-ul unei soluții apoase de concentrație 5% este cuprins între 4,5 și 8,5. Aditivul se topește la 3390C. Ca și azotatul de sodiu, prin încălzire uscată se descompune prin cedare de oxigen și formează azotiți. La temperatură înaltă, azotatul de potasiu, din cauza ușurinței cu care cedează oxigen, este un oxidant puternic. În soluție apoasă nu are propietăți oxidante, decât în prezenț unor reducători puternici. Aditivul trebuie să conțină minimum 99% substanță activă raportată la substanță anhidră. Pierderile la deshidratare sunt de maximum 1% după uscare timp de 4 ore la 1050C. Conținutul de nitriți este de maximum 20 mg/kg exprimat în azotit de potasiu.

Dozele admise în produsele alimentare

Aditivii E 251 și E 252 sunt admiși, conform legislații actuale, în produse din carne afumată și în produse din carne în conservă, în doza de încorporare de 300 mg/kg, iar pentru cantitatea reziduală se acceptă 250 mg/kg, în brânză tare, semitare, moale, precum și în brânzeturi pe bază de produse lactate, în doză reziduală de 50 mg/kg. În hering și în scrumbie murate, în doză reziduală de 200 mg/kg, precum și în pate de ficat, pate de ficat gras în cantitate de încorporare de 50 mg/kg. Toate aceste cantități sunt exprimate în azotit de sodiu. Se mai adaugă în produse de carne netratate termic în doză de 150 mg/kg, în produse din carne tradiționale conservate prin imersare în soluție de saramură, în bacon și file de bacon, precum și, în jambon, și alte tipuri de maturare uscate, similare în cantitate de 300 mg/kg. Mai este utilizat și în alte specialități din carne.

Necesitate

Azotatul folosit în amestecul de sărare reprezintă de fapt doar o sursă de azotit. Azotatul ca atare nu are nici un efect asupra culorii cărnii. Azotiții (de sodiu și de potasiu), prin reducere bacteriană (microorganismele denitrificatoare care secretă enzimele nitratreductaze), se transformă în azotit de sodiu sau de potasiu. Azotiții obținuți astfel, în mediu acid (de acid lactic), formează acidul azotos , care, în prezența substanțelor reducătoare din carne se descompune la oxid de azot (NO) și dioxid de azot (NO2).

Mai departe, oxidul azot se leagă de mioglobină (Mb-pigmentul roșu din mușchi) sau de hemoglobină (Hb-pigmentul roșu din sânge), formând nitrozomioglobina (NO-Mb) sau nitrozohemoglobina (NO-Hb). Deci necesitatea utilizării nitraților este identică cu a nitriților. Nitriții ca atare manifestă asupra microorganismelor efecte bacteriostatice slabe. Mecanismul acțiunii lor este asemănătoare cu al clorurii de sodiu, adică prin modificarea presiunii osmotice.

Nitritul de sodiu și de potasiu

Obținere și caracterizare

Nitritul de sodiu (E 250)

Denumirea sa chimică este: nitrit de sodiu sau azotit de sodiu. Are formula moleculară NaNO2. Industrial, se obține prin mai multe metode, ca de exemplu:

  • prin absorbția amsetecului echimolecular de oxid de azot (NO) și dioxid de azot (NO2) în soluție alcalină. Are loc cristalizarea azotitului de sodiu la temperatura de 30-400C și astfel se separă de azotat. Reacția de absorbție are loc în turnuri de recirculare a substanțelor respective;
  • prin reducerea azotatului de sodiu în stare topită (la 4000C), în prezența reducătorilor slabi (Pb).

Se prezintă sub formă de cristale hexagonale de culoare albă sau sub formă de fragmente gălbui. Este o substanță stabilă la temperatura ordinară, dar se descompune la 5000C. Se topește la temperatura de 2840C, fără descompunere. Este o substanță delicvescentă. Prin absorbția umidității dina aer, se oxidează la azotat. Față de oxidanții puternici, ca apa oxigenată, hipocloriți, permanganatul de potasiu, bicromatul de potasiu, acizii oxigenați ai halogenilor, bioxidul de plumb etc., în mediu acid se comportă ca un reducător, oxidându-se la azotat de sodiu. Este o substanță solubilă în apă rece și caldă, dar puțin solubilă în etanol. pH-ul soluției apoase este 9. Aditivul utilizat în industria alimentară trebuie să conțină minimum 97% azotit de sodiu, raportat la substața anhidră. Pierderile la deshidratare, prin uscarea aditivului timp de 4 ore peste gel de siliciu, sunt de maximum 0,25%.

Nitritul de potasiu (E 249)

Denumirea sa chimică este: nitrit de potasiu. Are formula chimică KNO2. Industrial se obține din trioxid de azot (care, la rândul său, poate fi obținut din NO –produs intermediar la fabricarea acidului azotic) și hidroxid de potasiu. O altă metodă de obținere constă din reducerea azotului de potasiu în stare topită cu reducători slabi (plumbul). Azotitul de potasiu se prezintă sub formă de cristale incolore sau slab gălbuie, delicvescente și ușor solubile în apă. Ca și azotitul de sodiu, se topește fără să se descompună. Temperatura sa de topire este de 4000C, iar de descompunere depășește 5000C. pH-ul unei soluții apoase de concentrație 5% este de minimum 6.0 și de maximum 9,0. Prezintă acțiune reducătoare în mediu acid, în prezența oxidanților puternici, iar față de reducători se comportă ca un oxidant (oxidează Fe2+ la Fe3+,iodurile la iod, SO32- la SO42- etc.). Prin absorbția umidității din aer se oxidează la azotat. Aditivul trebuie să aibă un conținut minim de 95% azotit de potasiu, raportat la substanță anhidră. Pierderile prin deshidratare nu trebuie să depășească maximum 3% după uscare, timp de 4 ore, peste gelul de siliciu.

Dozele admise în produsele alimentare

Actul normativ elaborat pentru țara nostră specifică utilizarea aditivilor E 249 și E 250 pentru produse din carne netratate termic, afumate sau uscate, în doza de 150 mg/kg (cantitate de încorporare) și 50 mg/kg cantitatea reziduală. În alte produse din carne afumată, produse din carne în conservă, doza indicată este tot de 150 mg/kg la încorporare și de 100 mg/kg ca doză reziduală. În șunca afumată este de 100 mg/kg, care reprezintă cantitatea reziduală. Toate cantitățile se exprimă în NaNO2.

Necesitate

Aditivii E 249 și E 250 se adaugă în produse din carne așa numiții agenți de sărare împreună cu: clorura de sodiu, cu E 251(nitrat de sodiu), E 252 (nitrat de potasiu), E 301 (ascorbatul de sodiu), E 201(sorbatul de sodiu) și cu E 575 (glucono-lactona). Azotitul de sodiu (sau de potasiu) are un efect de colorare, antiseptic (antibacterian), de aromatizare și de antioxidare. Se știe, culoarea roșie a cărnii este dată de doi pigmenți: mioglobina (Mb din mușchi) și, respectiv, hemoglobina (Hb din sânge), ale căror concentrații depind de: specia animalului, tipul de mușchi, vârsta animalului, factorii genetici, de mediu, de tratamentul post sacrificare etc. Datorită factorilor de mediu (oxigen, dioxid de carbon, pH, temperatură), după sacrificarea animalului, culoarea cărnii se schimbă (fie prin intensificarea nuanței de roșu-purpuriu, cu formarea oximioglobinei, sau prin apariția nuanței brune).

Deci, necesitatea utilizării acestor aditivi constă în faptul că produsele din carne, prin culoare pe care o capătă, devin atractive pentru consumator și au aspectul cărnii proaspete.

De asemenea, aditivii formează complexe cu unele substanțe din interiorul celulei bacteriene (feredoxina – compus cu fier)modificând metabolismul energetic al microorganismului,fapt ce blochează dezvoltarea acestuia. În afara efectului antibacterian asupra bacteriei Clostridiu botulinum, aditivul mai acționează și asupra altor microoganisme aerobe și anaerobe, ca de  exemplu: Listeria monocytogensis, Escherichia coli, Salmonella etc. Adaosul de clorură de sodiu, precum și de ascorbați și izoascorbați (amestec de sărare) are un efect sinergetic asupra azotiților, mărind astfel capacitatea lor de inhibare a microorganismelor. Azotiții au și un efect slab aromatizant asupra produselor din carne, deoarece inhibă procesul de oxidare a lipidelor.   Astfel, unele substanțe rezultate din metabolizarea lipidelor, ca: aldehida valerianică, hexanalul (produși specifici râncezirii, grăsimilor) se formează în cantitate mică și deci, în  prezența aditivilor mai sus menționați, aroma cărnii este mai plăcută.

Prin acest exemplu se evidențiază totodată și efectul de antioxidant blând al azotitului, având drept urmare inhibarea proceselor de formare a substanțelor cu gust și miros neplăcut, străine.

Risc

Azotiții sunt caracterizați prin acțiunea lor toxică asupra organismului uman. Toxicitatea indusă de aceștia poate fi directă sau indirectă. Toxicitatea directă este dată de efectul oxidant al azotitului asupra ionului de Fe 2+ din sânge, astfel că pigmenții heminici trec în forma Fe 3+. Methemoglobina nu mai are capacitatea de a transforma oxigenul, fapt ce conduce la moartea prin asfixie (mathemoglobinemie).

De asemenea, azotitul prezintă un efect oxidant și asupra citocromilor, precum și asupra tuturor sistemelor oxido-reducătoare ale organismului. Se mai constată o carență a vitaminelor E, A și B, datorată cu precădere acțiunii nitriților. Nitriții reduc rezervele de vitamină A din ficat și perturbă funcția tiroidiană. Nitriții de asemenea, pot reacționa la nivelul legăturilor –SH cu numeroase mucoproteine intestinale, pe care le denaturează. Mai acționează și în sensul că rup legăturile moleculare ale glicoproteinelor cu moleculele IgAs pe suprafața enterocitelor, inhibând astfel proprietățile funcționale ale acestora, ca de exemplu posibilitatea de apărare a mucoasei din puct de vedere imunologic și nespecifică, precum posibilitatea de a fixa și a reține histamina alimentară. Datorită acestui fapt, nitritul, ca și alți conservanți alimentari, este frecvent responsabil de accidente alergice de tip histaminic. Azotiții prezintă și o toxicitate indirectă, din cauza faptului că formează cu aminele exogene, dar se pare că și cu cele endogene,nitrozamine, compuși extrem de cancerigeni, care în stomac se trasformă în nitrozoguanidină.

Această substanță, conform clasamentului întocmit de Institul Internațional de Cercetări pentru Cancer din S.U.A., ocupă locul al doilea în ceea ce privește acțiunea sa generatoare de cancer.

Pentru azotiți doza zilnică admisibilă este de 0,2 mg/kilocorp.
Dozele letale pentru copii sunt de 0,2 -0,5g.

Produse alimentare cu nitrați și nitriți

Mezeluri cu nitriți și nitrați

Chiar dacă au fost siliți de legislație să treacă pe etichete toate componentele rețetei, producatorii din Romania se feresc să dezvăluie cantitățile adevărate de carne dintr-un produs. Dintr-o lista de aproximativ 20 de ingrediente, doar unul singur este carne. Restul sunt fosfați, nitriți, nitrați, arome sintetice și coloranți, multă sare și multă apă.

Medicii spun că efectele acestor aditivi nu apar de pe o zi pe alta. În schimb, pe o durată de timp îndelungat, efectele sunt dezastruoase.

„Glutamatul monosodic dă un gust foarte bun. Stimuleaza pofta și te face să mănânci încontinuu. Efectul nu-i imediat, dar mâncând și mâncând, duce la obezitate”.

„Roșul carmin se extrage dintr-o insectă. În procesul chimic de extracție, se folosește aluminiul. Consumul distruge celulele nervoase și riscul cel mai mare îl reprezintă Alzhaimerul”, explică dr. Gheorghe Mencinicopschi.

Aspectul de „delicios” al mezelurilor este dat, în mare parte, de făina de soia sau de amidonul de cartofi, care au chiar 40% din compoziția unui parizer ieftin sau a unui salam.

Soia în stare pură, nemodificata genetic, a ajuns sa fie cel mai sănătos ingredient dintr-un salam. Amidonul, în schimb, chiar n-are ce căuta într-un produs din carne.

Fosfații din mezeluri impiedică fixarea calciului in oase. Afecteaza creșterea copiilor, iar în 20 de ani, femeile vor suferi de osteoporoză. Barbații vor scădea la bătrânețe mai repede în înălțime și în multe cazuri, vor fi obezi. Semipreparatele mai conțin gume de omogenizare, care, pe lângă faptul că rețin apa, au rolul de a omogeniza.

„Nu pot fi digerate de tubul digestiv, decat în zece ani. Efectul imediat este apariția gastritelor și a ulcerelor, dar și a celei mai urâte forme de cancer – cel colonorectal”, spune Mencinicopschi.

Iată câteva preparate și conținutul lor:

  1. Cârnați cabanos

Conține: carne de porc inferioară – cu slănină și șorici – 44%, carne de vită – 16%, făina de soia – 40%. Se adaugă usturoi, condiment universal, coriandru și agent de afumare.

Aditivi: stabilizatori: (polifosfat de potasiu, caragenan), antioxidant (acid ascorbic), potențiator de gust, glutamat monosodic (aditiv care provoacă apetit mare și dependență), zaharuri – dextroza, lactoza, colorant natural: carmin, conservant – nitrit de sodiu și nitrat de potasiu.

  1. Cârnați de porc

Conține: carne de porc 60%, cu slănină și șorici, proteină vegetală din soia nemodificată genetic, apă  20%, sare, condimente și arome naturale, stabilizatori (dipolifosfat de sodiu și potasiu), antioxidanți (acid ascorbic, izoascorbat de sodiu), nitrit de sodiu, potențiator de gust (glutamat monosodic), zaharuri (lactoză, dextroză), colorant natural – carmin, conservanți: nitrit de sodiu și nitrat de potasiu. Nitritul de sodiu previne creșterea bacteriei ce cauzează botulismul, marește timpul de valabilitate al produsului, stabilizează culoarea roșie a cărnurilor procesate și dă o aromă specifică.

  1. Parizer de porc

Conține:Acest produs este fabricat din carne porc, slanină, piele de pasăre,emulsie de șorici, amidon alimentar, sare, stabilizator  E452, E508, E331-citrat de sodiu, E250-nitrat de sodiu, colorant natural. Au fost necesare pentru ca produsul să aibă o consistenţă şi un gust cât mai aproape de cel al produsului de calitate. Produsul nu este recomandat copiilor,femeilor însărcinate şi celor care alăptează,supraponderarilor şi obezității, persoanelor cu boli cardiovasculare, hepaticilor, celor cu afecţiuni dermatologice, pulmonare, batrânilor şi celor cu astm.

Este greu de digerat. Carnea dezosată mecanic este pasta rezultată din dezosarea carcaselor de pasare, care este prelucrată cu utilaje speciale. Această pastă poate conține și resturi de piele, chiar și oase.

4.Salam de vară

Conține: 60% slănină și șorici, 17% carne de calitate inferioară – adică ceea ce se poate prelucra din picioare, gât – mix de condimente – sare, boia, piper sau extract de condimente – aditivi care imită gusturile condimentelor, făină de soia 20%, antioxidanți, colorant – carmin, glutamat de sodiu (E 261), nitriți, nitrați, pastă de usturoi, zahăr.

  1. Păstramă de pui

Conține: Acesta este un produs fiert, care a fost fabricat cu ajutorul a 11 aditivi (E120- carmin, E160 colorant natural anatto, E250-nitrit de sodiu, E251nitrat de sodiu, E300acid ascorbic, E301-ascorbat de sodiu, E304 -palmitat de ascorbat, E306- tocoferol, E330-ac.citric, E331-citrat de sodiu, E407gelifiant).

Doza zilnică recomandă, nu trebuie să depăşească 6gr.pentru un adult, pentru a nu pune în pericol sănătatea inimii şi a rinichilor. Acest produs nu este recomandat copiilor, femeilor însărcinate şi care alăptează, supraponderarilor şi obezilor,astmaticilor şi alergicilor.

  1. Șuncă de porc

Proporțiile de carne diferă în funcție de rețetă. Șunca țărănească conține: 70% carne procesată mecanic (are în compoziție slănină, urme de oase, șorici) – proteine din soia, toată gama de antioxidanți, colorant – carmin.

  • Facebook
  • Twitter
  • Google+

Abonează-te la articolele noastre!

Dacă îți plac articolele noastre și ți se par utile, te poți abona gratis introducând numele dvs. și adresa de e-mail!

1 Comments

  1. Toata lumea se vaita ca produsele importate in Romania sant inferioare calitativ produselor vandute in Vestul UE . Aceasta se intampla pentru ca politicienii nostri nu vor sa modifice legislatia care se refera la alimente si sa protejeze populatia.Daca o parte dintre produsele bagate in carne cu scopul de a retine cat mai multa apa ,colorantii chimici ,potentiatorii de gust ,aromele etc…ar fi interzise prin lege cred ca si produsele importate in Romania ar avea alta calitate .Codexul este o referinta nu o obligatie . Multe tari europene au interzis o mare parte dintre substantele nocive introduse in alimente .De ce oare la noi nu se poate ?! Pentru produsele traditionale au interzis utilizarea zaharurilor si in general orice forma de conservant si antioxidanti ,ceea ce nu se aplica in UE . Traiasca botulismul cu alte cuvinte. Santem singura tara europeana care vinde numai sare cu Iod dar producatorii nu au obligatia sa scrie pe eticheta continutul pachetului cu sare(cianuri etc..) Nu am vazut nici pe sapunuri continutul descris pe eticheta.
    Oricand 1 Kg de salata verde va contine mai multi nitriti si nitrati prin comparatie cu 10 Kg de muschi file afumat.Fatucile de la tv stiu una si buna ,produsele sant cancerigene. In ziua de astazi si aerul din jurul nostru este cancerigen .
    Enachescu Ion

Leave a Comment

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *