Ad Clicks :Ad Views : Ad Clicks :Ad Views : Ad Clicks :Ad Views : Ad Clicks :Ad Views : Ad Clicks :Ad Views : Ad Clicks :Ad Views : Ad Clicks :Ad Views : Ad Clicks :Ad Views : Ad Clicks :Ad Views : Ad Clicks :Ad Views : Ad Clicks :Ad Views : Ad Clicks :Ad Views :

Ce sunt hidrocarburile aromatice policiclice?

/
/
1078 Views

Problema securităţii alimentare a devenit de primă importanţă în aprecierea calităţii managementului industrial şi comercial al sistemului de alimentaţie publică din întreaga lume. Acesta din urmă este responsabil nu numai de crearea şi promovarea unor diete echilibrate nutritiv, dar mai ales de inocuitate absolută. Aptitudinea nutriţională a alimentelor este anulată de prezenţa factorilor de risc biologici sau microbiologici pentru organismul uman. În segmentul consumatorilor de produse de alimentaţie publică se diferenţiază o minoritate a „grupurilor de risc”, cu sensibilitate crescută la agresiunile alimentare.

Hidrocarburile aromatice policiclice (HAP)  constituie  o  clasă  mare  de  compuşi organici care conţin două sau mai multe nuclee aromatice unite. Sute de diferite HAP- uri pot fi constituite şi eliberate în timpul procesului de ardere incompletă sau de piroliză a materialului organic. Hidrocarburile aromatice policiclice provin din arderea incompletă a combustibililor în  special a celor utilizaţi în motoarele cu ardere internă sau din piroliza materialului organic. HAP-urile se formează şi în mod natural, prin procese cum ar fi cel de carbonizare.

Hidrocarburile aromatice policiclice  sunt lipofilice. Pe  măsură  ce  creşte masa acestor compuşi scade volatilitatea şi solubilitatea lor în apă. Datorită acestor proprietăţi HAP-urile sunt compuşii poluanţi cei mai des întâlniţi în mediu. Rezultatele   cercetării   ştiiţifice   demonstrează   că   unele   hidrocarburi   aromatice policiclice sunt agenţi cancerigeni genotoxici pentru om şi că nu există un prag identificabil sub care aceste substanţe nu prezintă risc pentru sănătatea umană. Efectele hidrocarburilor aromatice policiclice asupra sănătăţii umane, inclusiv prin lanţul trofic, şi asupra mediului în ansamblul său se fac simţite prin concentraţiile din aerul înconjurător şi  prin depuneri.

Evaluarea gradului de expunere

Alimentele pot fi contaminate de HAP-urile din mediu care sunt prezente în aer (prin depunere), sol (prin transfer) sau apă (prin depunere sau transfer), sau în timpul procesului de preparare. În zone izolate de activităţi urbane sau industriale, nivelul de HAP-uri  găsit în alimente neprocesate reflectă gradul de contaminare a mediului, care provine de la particule din aer  care  au  străbătut  distanţe  mari  sau  din  emisii  naturale  din  vulcani  şi  focuri  din păduri. În apropierea zonelor industriale sau de-a lungul autostrăzilor, contaminarea vegetaţiei este de zeci de ori mai mare decât în zonele rurale. Procesarea  alimentelor  (cum  ar  fi  uscarea  şi  afumarea)  şi  gătirea  la  temperaturi ridicate (prăjire, coacere) sunt sursele principale de HAP-uri  din alimente.

Generarea de HAP-uri în timpul procesării şi a gătirii alimentelor

Procedurile  de  procesare  cum  ar  fi  afumarea,  uscarea  şi  gătirea  alimentelor  sunt considerate principalele surse de contaminare a alimentelor cu HAP-uri. Deşi nu se ştiu cu exactitate sunt diferite mecanisme de formare a HAP-urilor cum ar fi topirea grăsimii care suferă procesul de piroliză când curg pe sursa de căldura sau procesul de piroliză suferit de alimente datorat  temperaturilor ridicate, peste 200°C. O comparaţie a nivelului de HAP-uri în friptura de pieptul de raţă care a fost procesată în diferite moduri pe durata a 0,5-1,5 h, a arătat că probele preparate fără piele pe grătar cu cărbune au avut un nivel de 320 µg/kg, cele preparate cu piele în acelaşi mod 300 µg/kg, probele preparate prin afumare 210 µg/kg, prăjire, prin fierbere 8,6 µg/kg şi cu fum lichid 0,3 µg/kg. Contaminarea apei poate duce la ingerarea de HAP-uri prin consumarea de apă sau prin folosirea ei la gătit. Nivelele sunt în general sub 1 ng/l în apa de băut pot să fie mai mari dacă tancul în care este depozitată apa este izolate cu asfalt.

Toxicitatea cronică şi carcinogenitatea HAP-urilor

Caracterizarea riscului pentru  care majoritatea îl  prezintă HAP-urilor se face prin evaluarea potenţialul lor carcinogen. Un număr mare de HAP-uri au fost demonstrate ca au un efect carcinogen  pe animale experimentale. Efectele genotoxice şi mutagenice au fost demonstrate prin cercetări în vitro şi în vivo. Benzo[a] piren  când  a fost administrată  pe cale  orală  a produs  tumori  la  nivelul tractului gastrointestinal, ficat, plămâni şi a glandelor mamale. Dintre celelalte HAP-uri testate pentru potenţialul lor carcinogen datorat administrării pe cale  orală dibenz[a,h]antracene benz[a]antracene au produs tumori  la nivelul tractului gastrointestinal, plămânilor şi ficatului la şoareci. Conform   IPCS   (1998)[14]  HAP-urile   care   sunt   considerate   carcinogene   sunt antantren, benz[a]antracen, benzo[b]fluoranten, benzo[j]fluoranten, benzo[k]fluoranten, benzo[a]piren, chrisene, ciclopenta[cd]piren, dibenz[a,h]antracen, dibenzo[a,e]-pren, dibenzo[a,h]pren, dibenzo[a,i]pren, dibenzo[a,l]pren, indeno[1,2,3-cd]-prene, şi 5-metilchrisene.

  • Facebook
  • Twitter
  • Google+

Sunteți interesat de articole? Abonați-vă!

Dacă doriți să fiți anunțați prin mail atunci când se publică articole noi pe site, folosiți căsuța de mai jos pentru a va abona. Introduceți numele și adresa de email, apoi dați click pe Mă Abonez! Intrați apoi pe adresa dvs. de mail și dați click pe linkul de confirmare! Vă mulțumim!

This div height required for enabling the sticky sidebar