Ad Clicks : Ad Views : Ad Clicks : Ad Views : Ad Clicks : Ad Views : Ad Clicks : Ad Views : Ad Clicks : Ad Views : Ad Clicks : Ad Views : Ad Clicks : Ad Views : Ad Clicks : Ad Views : Ad Clicks : Ad Views : Ad Clicks : Ad Views : Ad Clicks : Ad Views : Ad Clicks : Ad Views : Ad Clicks : Ad Views : Ad Clicks : Ad Views : Ad Clicks : Ad Views : Ad Clicks : Ad Views : Ad Clicks : Ad Views : Ad Clicks : Ad Views :
Home / Ciuperci / Cultura de ciuperci – păstrăvul de fag (păstrăv negru) Pleurotus

Cultura de ciuperci – păstrăvul de fag (păstrăv negru) Pleurotus

/
/
/
65 Views

În urmă cu mai bine de 100 de ani, Ungaria a fost prima țară unde s-a manifestat interesul pentru ciupercile Pleurotus ostreatus, întâlnită ca o apariție spontană în grădini, pe diferiți arbori. Ciupercile Pleurotus mai sunt cunoscute și sub denumirea de păstrăv, păstrăvul vânăt, păstrăvul negru, păstrăv de fag sau păstrăvul cerului.

Ciupercile Pleurotus (păstrăvul de fag)- cerințe pentru cultură

Temperatura optimă pentru Ciupercile Pleurotus (păstrăvul de fag)

Cerințele în ceea ce privește temperatura sunt în funcție de faza fenologică, unele pentru faza de creștere a miceliului și altele pentru faza de fructificare. De asemenea, cerințele în ceea ce privește temperatura sunt sunt diferite la speciile de Pleurotus. Astfel, pentru ciupercile Pleurotus florida și Pleurotus cornucopiae, temperatura optimă este de 23 de grade Celsius. Limitele sunt cuprinse între 21 și 28 de grade, creșterea miceliului încetând la temperaturi ai ridicate de 37 de grade Celsius.

La Pleurotus ostreatus creșterea miceliului este redusă la temperaturi de până la 15 grade, spre deosebire de temperaturi mai mari de 15 – 20 de grade, unde se produce o accelerare a creșterii. Temperaturile maxime sunt cuprinse între 20 și 30 de grade Celsius.În faza de fructificare temperaturile sunt diferite. Astfel, pentru Pleurotus ostreatus se indică temperaturade 12 – 15 grade, întrucât apariția carpoforilor încetează la temperaturi mai mari de 17 grade Celsius.

Umiditatea optimă pentru Ciupercile Pleurotus (păstrăvul de fag)

Umiditatea substratului nutritiv celulozic și umiditatea relativă a aerului din mediul ambiant influențează în mare măsură aspectul ciupercilor. Astfel, la o relativă de 75 – 85%, ciupercile cresc normal. În cazul în care umiditatea crește la 95% – 100%, pălăriile rămân mici, cu picioarele alungite. Creștere sau împânzirea miceliului în substratul celulozic se poate produce în localuri relativ uscate, cu umiditatea relativă de 65- 70%, spre deosebire de apariția corpurilor fructifere care necesită umiditatea relativă a aerului din mediul ambiant 80 – 85%.

Dacă în perioada fructificării umiditatea relativă din aer este mai mică de 80%, există pericolul deshidratării brichetelor și pentru prevenirea acestei situații este necesar să se aplice stropiri repetate ale pardoselii. Substratul nutritiv celulozic va trebuie să prezinte o umiditate de 70 – 75% cu o limită maximă de 78 – 80%, apa trebuind să fie intrată în structura materialelor celulozice folosite (paie sau alte materiale).

Aerisirea optimă pentru cultura ciupercilor Pleurotus (păstrăvul de fag)

Ciupericle Pleurotus prezintă cerințe diferențiate față de aer, în funcție de faza fenologică (incubare, influența fructificării). Astfel, dacă pentru creșterea miceliului în substratul nutritiv celulozic este necesară o concentrație ridicată de , care stimulează creșterea, pentru formarea carpoforilor, concentrația de nu poate depăți 0,05 – 0,08%.

Rezultă deci că, creșterea miceliului de Pleurotus se face în condiții de semiaerobioză, spre deosebire de faza apariției ciupercilor, când sunt necesare condiții accentuate de aerobioză. În faza de apariție a ciupercilor aerul are o importanță mai mare decât lumina. Este necesar un debit de 150 mc aer/tona de substrat cu o viteză de 0,2 – 0,3m/secundă. Dacă viteza aerului este mai accentuată se produce substratului și pierderea primordiilor ciupercilor apărute.

pH-ul substratului nutritiv

Creșterea miceliului de Pleurotus se desfășoară la valori cuprinse între 5 – 6,5 a pH-ului. Limitele extreme sunt 4,2 și 7,2. Apariția ciupercilor se produce la un pH cuprins între 5,0 – 7,0. Valoarea cea mai favorabilă este de 5,5 – 5,8. Sub aceste valori ale pH-ului miceliul ciupercii crește mai încet, iar la valori mai ridicate creșterea se accentuează, însă împânzirea va prezenta o structură mai slabă.

Lumina necesară pentru ciupercile Pleurotus (păstrăvul de fag)

Creșterea miceliului în substratul nutritiv celulozic nu necesită prezența luminii, spre deosebire de perioada de formare a carpoforilor. Lumina poate fi naturală sau electrică. Lumina diferențiază cultura ciupercilor Plerotus, comparativ cu Agaricus, la care fructificarea nu este influențată de lumină.

Substanțele nutritive necesare pentru ciupercile Pleurotus (păstrăvul de fag)

Ciupercile Pleurotus sunt echipate cu enzime care le favorizează fructificarea pe materiale ligno-celulozice, cum ar fi paiele, rumegușul etc. Miceliul ciupercii Pleurotus aracă lignoceluloza lemnului când se comportă ca o ciupercă parazită pe arborii vii, sau ca saprofită pe trunchiuri de lemn. Pentru creșterea miceliului sunt foarte utili hidrații de carbon solubili ca: glucoza sau melasa, surse de azot (sulfatul de amoniu). Printre sursele de azot se menționează făina de ovăz, porumb, orz ș.a. Sursele de carbon influențează activ creșterea miceliului și sunt reprezentate de amidon, glucoză, melasă, în proporții de 2-3%. Conținutul în substanțe azotate și hidrați de carbon a materialelor de bază folosite la formarea substratului nutritiv celulozic se prezintă mai jos.

Conținutul în azot și hidrați de carbon al materialelor de bază pentru cultura Ciupercilor Pleurotus
Conținutul în azot și hidrați de carbon al materialelor de bază pentru cultura Ciupercilor Pleurotus

Conținutul în hidrați de carbon în paiele de grâu și ciocălăii de porumb justifică frecventa lor folosire în cultura bureților.

Unde se poate înființa cultura ciupercilor Pleurotus? (păstrăvul de fag)

Cultura ciupercilor Pleurotus se poate desfășura fie în sistem extensiv sau clasic, fie în sistem intensiv de cultură.

Ciupercile Pleurotus (păstrăvul de fag) – cultura extensivă sau clasică

Această cultură se poate executa în diverse spații: solarii, răsadnițe, magazii, sere, pivnițe, depozite, grajduri, balcoane. În cultura executată în spații închise, cu posibilități de dirijare a temperaturii și ventilației, randamentul va fi superior celui obținut în spații improvizate. Spațiul ales pentru cultura ciupercilor Pleurotus va trebuie să asigure următoarele condiții:

  • posibiltatea de dezinfectare după fiecare ciclu de cultură, prin stropiri cu substanțe pesticide;
  • lumina naturală (însă fără radiații calorice), sau lumina naturală realizată cu lămpi fluorescente;
  • posibilitatea de încălzire la 10-20 de grade, în caz că se execută cultura și în timpul iernii;
  • sursă de apă în interior sau în imediata apropiere;
  • posibilitatea de ventilație directă pentru spațiile de cultură cu suprafața mică și dirijată. Pentru culturile cu suprafața extinsă, se asigură în perioada de fructificare schimbarea aerului, raportat la volumul din spațiul de cultură, în proporție de 7-10 ori.

Ciupercile Pleurotus (păstrăvul de fag) – cultura intensivă de tip multizonal

Această cultură se desfășoară în spații cu destinație tehnologică specifică și anume:

  • complex pentru pregătirea materialelor celulozice în care sunt asigurate spații privind:
    • zona de pregătire și însămânțare a substratului celulozic (depozitarea, mărunțirea – omogenizarea, umezirea, dezinfectarea termică, răcirea, administrarea calciului și însămânțarea, repartizarea în saci, lăzi pentru formarea brichetelor).
    • zona de incubare (incubarea miceliului în masa materialului celulozic nutritiv)
    • zona de șoc termic (spații cu posibilități de realizare a temperaturii scăzute – 5 grade Celsius).
    • zona de inducție a fructificării și de recoltare – spații pentru recoltare.

Rezultă deci că în sistemul intensiv de cultură a ciupercilor Pleurotus se disting 4 zone tehnologice, care au caracteristici specifice.

Zona de pregătire și însămânțare a substratului

Această zona este dotată cu: spații pentru depozitarea materialului celulozic (1 mp suprafață pentru 0,2 tone de material). Un spațiu cu o suprafață de 100 mp va putea asigura depozitarea în vrac aproximativ 20 de tone. Spațiul destinat depozitării materialelor celulozice va trebui să fie ferit de ploi, zăpezi, de accesul animalelor și pe cât posibil să fie amplasat pe un loc ridicat, pentru a se preîntâmpina băltirea apelor, care pot favoriza degradarea rapidă a materialului celulozic.

Ciuperci Pleurotus Ostreatus
Pleurotus Ostreatus

Tocarea-mărunțirea se realizează cu o moară cu ciocănele care asigură mărunțirea la dimensiuni de 0,5 – 2 cm și necesită un spațiu acoperit și ferit de ploi sau zăpezi. Umezirea materialului celulozic mărunțit poate fi făcută fie prin menținerea submersă a materialelor fie prin stropirea eșalonată a materialelor dispuse pe o pardoseală de beton. Pentru ca umezirea să decurgă în bune condiții este necesar de asigurat: spațiu acoperit și închis, ferit de ploi sau zăpezi; posibilitatea de menținere a temperaturii minime de 3-5 grade Celsius în timpul iernii. Deci fără pericol de îngheț, care poate produce o stagnare a procesului de producție. Dezinfectarea termică a amestecului celulozic umezit se face fie prin dispunerea în lăzi suprapuse, fie prin așezarea sa în masă în sala de dezinfectare, la temperaturi de 60 de grade Celsius.

Răcirea amestecului celulozic și administrarea carbonatului de calciu. Carbonatul de calciu se aplică în proporție de 2-4%. În lipsa acestuia se poate aplica var sub forma unei diluții de consistența smântânii. Însămânțarea miceliului se execută concomitent cu administrarea carbonatului de calciu, în aceiași cuvă sau betonieră, în proporții de 2-4% miceliu pe suport granulat. Repartizarea materialului celulozic însămânțat pentru formarea brichetelor constituie ultima operație care se execută în zona de pregătire și însămânțare.

Zona de incubare

Zona de incubare cuprinde camerele de incubare, în care se programează temperaturi de 22-24 de grade Celsius și ventilație 0,5 schimburi aer/oră, fără condiții de iluminare. Camerele de incubare sunt prevăzute cu instalații de apă și canal. Pentru a se preîntâmpina ridicarea temperaturii inferioare în timpul verii la ventilația existentă, este indicat să se prevadă și posibilitatea de răcire a aerului introdus, pentru a nu depăși temperatura de 24 de grade Celsius. În această zonă, lăzile substrat nutritiv  sunt menținute 12-26 de zile, în funcție de tulpină și substratul nutritiv.

Zona de șoc termic

Este necesară numai în cazul culturii ciupercii Pleurotus ostreatus, care pentru a putea forma carpofori, necesită executarea unui loc termic negativ. Pentru aceasta, lăzile de substrat incubat subt transportate din zona de incubare în cea de a treia zonă, care de fapt este reprezentată prin spații frigorifice, cu posibiltatea realizării temperaturii de 4-5 grade Celsius. În aceste încăperi, lăzile cu substrat incubat sunt menținute 5 – 10 zile.

În perioada rece din an, zona de șoc termic este reprezentată prin spații fără încălzire și cu posibilități de ventilație. Pentru Pleurotus florida și Pleurotus cornucopiae, unde nu este necesar șoc termic, atât incubarea cât și inducția fructificării se fac în aceeași zonă tehnologică.

Zona de inducție și de recoltare

În această zonă, sunt asigurate următoarele condiții:

  • temperatura de 14- 16 grade Celsius pentru cultura ciupercilor Pleurotus ostreatus și 18-25 de grade pentru cultura ciupercilor Pleurotus cornucopiae. Pentru a se putea folosi și în perioada mai caldă din an, este necesar ca aerul introdus să fie refrigerat la temperatura de 12-16 grade Celsius, pentru Pleurotus ostreatus și 18-25 de grade Celsius pentru Pleurotus florida și Pleurotus cornucopiae.
  • instalația de iluminat cu tuburi fluorescente poate fi prevăzută cu geamuri laterale și, în acest caz, se vor reduce chiar suprima tuburile fluorescente.
  • instalația de ventilație care asigură 8 – 10 schimburi de aer/oră.
  • instalația de apă și canal.

Ciupercile Pleurotus (păstrăvul de fag) – perioada de cultivare

Folosirea anuală a zonelor de tehnologice

În cazul culturii intensive executate în tot cursul anului, numărul de folosiri a zonelor tehnologice menționate este următorul:

Utilizarea intensivă a zonelor tehnologice în cultura ciupercilor Pleurotus
Utilizarea intensivă a zonelor tehnologice în cultura ciupercilor Pleurotus

Din tabelul de mai sus, rezultă faptul că într-un an pot fi executate 5 cicluri de cultură. Dimensionarea zonelor tehnologice necesită ca în zona de incubare să existe de 3 ori mai mult substrat nutritiv decât în zona de recoltare. Astfel, pentru o încăpere de incubare vor corespunde 3 încăperi de recoltare, iar pentru o începere în care se face șocul termic, zece încăperi de recoltare. Raportul suprafeței și volumului construcției de incubare față de recoltare este de 1:3. Cel de șoc termic față de recoltare este de 1:10.

Aceasta, pentru că la incubare și șoc termin, substratul nutritiv aflat în lăzi se dispune suprapus (cu spații de 3-4 cm, în cazul lăzilor) sau pe stelaje (în cazul sacilor de plastic), pentru a beneficia numai de condițiile de și concentrație sporită de dioxid de carbon. La recoltare, dispunerea lăzilor sau sacilor cu substrat nutritiv împânzit e miceliu, trebuie făcută în așa fel, încât să fie asigurată expunerea la lumină, ventilație, posibilitatea de administrare a apei și accesul pentru executarea lucrărilor culturale.

Perioada de vegetație – ciupercile Pleurotus (păstrăvul de fag)

În funcție de condițiile termice, durata în zile a etapelor tehnologice este următoarea:

  • însămânțarea – sfârșit de incubare 12-15 zile
  • incubarea – inducția fructificării 18-20 zile
  • începerea recoltării, la incubare:
    • la temperaturi normale 35 – 38 zile
    • la temperaturi scăzute (sub 15 grade Celsius) 50 – 55 zile
  • perioada de recoltare. Total zile în perioada de vegetație:
    • temperaturi normale 111 – 153 zile
    • temperaturi scăzute 126 – 170.

La Pleurotus florida și Pleurotus cornucopiae perioada de vegetație se desfășoară în 80 – 95 zile, în sensul că începerea recoltatului se face la 30 – 35 de zile de la însămânțare, iar perioada de recoltare se desfășoară în 60 – 75 de zile.

Când se ciupercile Pleurotus (păstrăvul de fag)?

În afara culturii intensive care se desfășoară în tot cursul anului, pentru cultura clasică există ca favorabile anumite perioada din an (tabelul de mai jos).

Perioada executării culturii ciupercilor Pleurotus
Perioada executării culturii ciupercilor Pleurotus

Rezultă că, în condiții de cultură clasică, în cursul unui an, pot fi executate câte un ciclu pentru Pleurotus ostreatus și 2 cicluri pentru Pleurotus florida și Pleurotus cornucopiae.

Pregătirea spațiului pentru cultura ciupercilor Pleurotus (păstrăvul de fag)

Înaintea fiecărui ciclu de cultură, spațiul afectat acestei acțiuni va trebui bine curățat și dezinfectat. Dezinfectarea cea mai sigură este cea termochimică realizată cu abur de presiune medie până la realizarea temperaturii de 75 – 80 de grade Celsius, timp de 6 – 8 ore, concomitent cu acțiunea formalinei, respectiv 30 – 50 ml/mc spațiu de cultură. În lipsă de abur, dezinfectarea chimică a spațiului va fi executată prin stropire cu o soluție de sulfat de cupru 2%, în amestec cu 10% lapte de var și 2% formaldehidă.

Formalina poate fi aplicată prin stropire sau evaporare, dozând în acest el 100 ml/mc încăpere. Dezinfectarea spațiului de cultură, a uneltelor și utilajelor trebuie să fie mai riguroasă când se aplică într-un spațiu în care s-au executat unul sau mai multe cicluri de cultură.

Cum se pregătește substratul nutritiv pentru cultura ciupercilor Pleurotus (păstrăvul de fag)?

Materiale de bază pentru cultură

Substratul nutritiv pentru cultura ciupercilor Pleurotus sp, este format din materiale refolosibile provenite din agricultură (paie de grâu, ciocălăi de porumb etc.) silvicultură și industria lemnului (rumeguș, coji de copaci etc.) folosite singure sau în amestec. Aceste materiale trebuie să se prezinte uscate și fără nici o urmă de fermentare sau infestare cu ciuperci saprofite (mucegaiuri), cu o culoare cât mai apropiată de cea inițială.

Materiale auxiliare

Acestea sunt necesare la formarea substratului nutritiv celulozic, de exemplu: cojile de pe floarea soarelui, deșeurile de bumbac, mălaiul, pleava, boabele de orz, făina de lucernă, tulpinile de rapiță sau soia, paiele de soia, puzderia de cânepă. Calitatea materialelor auxiliare, ca și cea a materialelor de bază, influențează în mare măsură realizarea unui substrat de calitate care condiționează producția care se va realiza.

Amendamente cu calciu

Pentru realizarea unei reacții chimice favorabile în substratul nutritiv pentru cultura ciupercilor Pleurotus, se administrează calciu, fie sub formă de carbonat de calciu, denumit și cretă furajeră, fie sub formă de var pastă aplicat sub forma unei diluții de consistența unei smântâni. Unii cultivatori nu folosesc pentru cultura ciupercilor Pleurotus pe substrat de ciocălăi de porumb, nici o formă de calciu (carbonat de calciu sau praf de var).

Depozitarea și tocarea materialelor de bază

Depozitarea materialelor, cu excepția paielor de grâu, se face în spații, care trebuie să asigure o bună protecție pentru umiditate. Paiele de grâu se clădesc, în timpul verii, în șire, care vor permite scurgerea apelor rezultate din ploi și zăpezi. O atenție deosebită trebuie acordată depozitării ciocălăilor de porumb care, în condiții de creștere a umidității, favorizează apariția ciupercilor saprofite, respectiv a mucegaiurilor care duc la degradarea materialului.

Tocarea (mărunțirea) unor materiale de bază se aplică în cazul paielor de cereale, a ciocălăilor de porumb și a scoarței de copaci (foioase), iar dimensiunea particulelor rezultate din fiecare nu trebuie să depășească 2-3 cm. Trebuie evitată o tocare prea măruntă, întrucât substratul celulozic rezultat va i compact și nu va permite aerisirea necesară unei fructificări normale. Mărunțirea acestor materiale se face cu cel mult 3-4 zile înainte de folosire, întrucât în timpul unei depozitări mai prelungite se poate produce degradarea mult mai repede decât la materialul nemărunțit, astfel pot apare mucegaiurile verzi (Penicillium, Trichoderma). În cazul folosirii paielor de grâu, ca principal component, este necesar ca acestea să fie sfărâmate în prealabil, prin călcarea repetată cu un tractor sau cu un tasator cilindric prevăzut cu colți metalici.

Omogenizarea și umezirea substratului

Omogenizarea materialelor de bază și auxiliare pentru aplicarea diferitelor rețete de substrat pentru cultură se face imediat după tocare. Umenzirea materialului celulozic se poate face, fie prin stropiri repetate, acesta fiind dispus pe o platformă betonată, timp de 2-3 zile, fie prin ținerea complet în apă, în stare submersă, timp de 6-10 ore. Indiferent de metoda folosită pentru umezirea materialului celulozic, trebuie evitată, în special în perioada caldă a anului, prelungirea duratei de timp, întrucât se favorizează declanșarea proceselor de fermentație. Declanșarea chiar preincipientă a oricărui proces de fermentare face improprie folosirea cu randament a substratului pentru cultura ciupercilor Pleurotus.

Capacitatea de reținere a apei în ciocălăii de porumb este relativ ridicată, făcând ca materialul inițial după umezire să își dubleze greutatea. O condiție de prim ordin la executarea umezirii materialului celulozic este evitarea scurgerii apei din masa de material celulozic care se umezește. Odată c apa care se scurge se elimină și bacteriilor utile, afectându-se raporturile de antagonism necesare creșterii miceliului, favorizând-se ca pe un astfel de material celulozic să apară mucegaiuri  competitoare și în final o recoltă scăzută.

Dezinfectarea substratului celulozic 

Aceasta se face prin mai multe metode.

Dezinfectarea termică

Dezinfectarea termică a materialului celulozic se execută printr-o încălzire treptată până la temperatura de 55 de grade Celsius. Pentru a proteja flora bacteriană, activatoare a creșterii miceliului de Pleurotus, unele cercetări recomandă să nu se folosească temperaturi mai ridicate de 60 de grade. Temperatura de 55 – 58 de grade Celsius timp de 6 – 24 de ore este indicată atât pentru reducerea consumului energetic, cât și pentru protejarea florei bacteriene.

Dezinfectarea termică se practică prin diferite metode. Dezinfectarea prin scufundare în apă încălzită la temperatura de 50 – 55 de grade. Pentru aceasta, materialul celulozic este plasat fie în buncăre perforate, recomandate pentru condițiile intensive de cultură, fie în coșuri de răchită sau saci perforați pentru cultura clasică. La dezinfectarea prin scufundare se are în vedere ca să se facă o bună îmbinare, în așa fel ca apa să elimine aerul din țesuturile .

La sfârșitul perioadei de dezinfecție termică prin scufundare 8-10 ore se va proceda la scurgerea surplusului de apă, pentru a crea din nou condiții de aerisire. Răcirea materialului celulozic va trebui să fie făcută cât mai posibil treptat. Pentru aceasta, substratul va trebui să fie protejat cu folii din polietilenă, în așa fel ca după 24 de ore de la sfârșitul perioadei de menținere la 50 – 55 de grade Celsius, temperatura să fie de 36 – 45 de grade Celsius, iar după următoarele 24 de ore să nu depășească 24 – 26 de grade. Apa din bazin în care s-a făcut scufundarea materialului celulozic pentru dezinfectare nu se schimbă, ci numai se completează, întrucât bacteriile existente își continuă înmulțirea și pot servi la îmbibarea altui lot de material celulozic.

Dezinfectarea prin aburire. Dezinfectarea în lăzi suprapuse. În acest caz, materialul celulozic este plasat în lăzi suprapuse din lemn sau din materiale plastice. Lăzile se introduc în camere de dezinfectare care prezintă pereții izolați și în care aburul se injectează progresiv, până la realizarea temperaturii în masa de compost de 50 – 55 de grade Celsius. În perioada de urcare a temperaturii nu se face introducere de aer proaspăt. După realizarea temperaturii de 55 de grade Celsius în substrat și pe toată durata de menținere va trebui să existe asigurată o ventilație cu un volum de 5 schimbări de aer/oră.

Dezinfectarea în masă a substratului. Materialul celulozic introdus cu banda transportoare în camera pentru dezinfectare în masă se dispune cât mai afânat în vrac, până la o înălțime de 1,5 – 1,7 m, pe o pardoseală formată din traverse din lemn, sub care se găsește un spațiu liber cu înălțimea de 60 – 80 cm, prin care va circula aerul și aburul dirijat de ventilatoare cu presiune.

Avantajul acestei metode constă în faptul că întreaga cantitate de material celulozic se încălzește uniform. Temperatura se ridică la 70 de grade Celsius și se păstrează numai 2 ore, după care se scade la 55 de grade, unde se menține 48 de ore.

Calitatea substratului celulozic la însămânțare

Aceasta se stabilește atât prin analize fizico-chimice, cât și organoleptic. Prin analize fizico-chimice trebuie să rezulte următorii parametrii:

  • pH-ul 5,0 – 7,0 cu valori favorabile de 5,5 – 5,8
  • umiditatea (conținutul în apă) 68 – 75%
  • azot total (mg % s.u.) 0,7 – 1,3%

Materialul celulozic prezentat pentru însămânțare va trebui să prezinte organoleptic:

  • culoarea cât mai apropiată de cea inițială
  • fără început de fermentare
  • fără dăunători animali (acarieni, nematozi)
  • miros plăcut
  • strâns în mână cu putere să nu se scurgă apa
  • strâns între degete un fragment de paie sau ciocălăi se lase să se scurgă apa din interior.
Răcirea substratului celulozic

Răcirea materialului celulozic dezinfectat termic trebuie să se execute în condiții igienice cât mai ferite de infestarea cu agenții patogeni. În această direcție, curenții de aer sunt principalul vector al sporilor de ciuperci saprofite – mucegaiuri. Aceasta necesită ca în spațiul de dezinfectare termică accesul aerului să se facă numai filtrat.

Rețete de substrat nutritiv celulozic

Pentru cultura ciupercilor Pleurotus sunt folosite diferire rețete de material nutritiv celulozic, aceasta în funcție de posibilitățile și resursele locale unde se execută cultura.

Rețete având la bază ciocălăii de porumb

  • ciocălăi de porumb 84% + paie de grâu 14% + boabe de orz 2%
  • ciocălăi de porumb 40% + paie de grâu 40% + deșeuri de bumbac 20%
  • ciocălăi de porumb 100%
  • ciocălăi de porumb 50% + paie de grâu 40% + hârtie 8% + mălai 2%

Rețete pe bază de paie de grâu

  • paie tocate cu lungimea de 1-3 cm 45%
  • paie măcinate (făină) 45% + rumeguș 8% + boabe de orz 2%

Rețete pe bază de rumeguș de foioase

  • rumeguș 75% + hârtie sau paie 25% sau coji de floarea soarelui 25%
  • rumeguș 60% + ciocălăi de porumb 25% + hârtie 15% (sau paie sau coji de floarea soarelui)
  • rumeguș 40% + frunze uscate 30% + ciocălăi de porumb 30%

La toate aceste rețete, varul sau carbonatul de calciu se adaugă după dezinfectarea termică, raportul fiind făcut la masa celulozică rezultată după îmbibare și dezinfectare termică. Cantitatea de calciu (carbonat de calciu sau lapte de var stins) variază între 2 și 6%, în funcție de materialul folosit și realizarea ph-ului optim la acesta.

Situații nefavorabile care trebuie să fie evitate la pregătirea substratului nutritiv

Acestea sunt:

  • folosirea de materii prime și auxiliare degradate, respectiv mucegăite.
  • umectarea materialului celulozic în special în perioada mai caldă din an, o perioadă mai mare de 4 zile, favorizează intrarea în fermentație și degradarea materialului celulozic.
  • mărunțirea accentuată (sub 0,5 cm) a ciocălăilor de porumb sau a paielor produce condiții de lipsă de aer;
  • scurgerea și pierderea lichidului din materialul celulozic, la umezirea acestuia, favorizează pierderea bacteriilor utile.
  • umectarea materialului celulozic cu un procent de apă mai redus decât 65% produce o stagnare a creșterii miceliului.
  • depășirea umidității de 75%
  • dezinfectarea termică la temperaturi mai ridicate de 80% creează condiții de apariția mucegaiurilor.
  • răcirea bruscă și manipularea în condiții lipsite de igienă a materialului nutritiv celulozic dezinfectat termic favorizează infestarea sa cu ciuperci saprofite și dăunători.

Însămânțarea miceliului, incubarea și inducția fructificării

Acesta reprezintă un biopreparat din tulpini selecționate de ciuperci. Pentru însămânțare se folosește o cantitate de miceliu de 2-3%, raportată la cantitatea de substrat nutritiv celulozic. Miceliul de ciuperci fiind un preparat biologic perisabil, va trebui să fie transportat în condiții corespunzătoare (refrigerare), la temperaturi de 2-4 grade Celsius și să fie folosit imediat, întrucât intră rapid în fermentație și se poate degrada.

Miceliul granulat se dispune pe suprafața substratului celulozic și apoi se încorporează prin amestecare în masa de substrat. Amestecarea miceliului cu substratul poate fi făcută manual, cu o lopată de lemn, substratul celulozic fiind așezat într-o cadă sau mecanizat, cu ajutorul unei betoniere.

Omogenizarea substratului nutritiv cu calciu (carbonat de calciu sau lapte de var), precum și însămânțarea miceliului, se fac concomitent și, în unele situații, chiar în același vas în care s-a făcut și răcirea. Folosirea la însămânțare a unor proporții mai ridicate de miceliu ridică costul, dar scurtează perioada de împânzire. Dacă se utilizează o cantitate de miceliu mai redusă timpul de împânzire va fi mai prelungi și cresc posibilitățile de contaminare.

Cum se formează brichetele – straturile de cultură pentru ciupercile Pleurotus (păstrăvul de fag)?

Materialul celulozic însămânțat este așezat fie în lădițe de lemn sau PVC, fie în saci din polietilenă perforați sau sub formă de biloane dispuse pe pardoseala spațiului de cultură.

Așezarea în lăzi a materialului celulozic

Lăzile vor fi din lemn sau masă plastică cu dimensiunile 40-50 cm x 60-80 cm, tapetate cu folie din polietilenă neperforată, în așa fel ca marginile să se răsfrângă în afară și să se poată plia peste substratul celulozic. Nu se folosesc lăzi cu dimensiuni mai mari deoarece atunci când se vor scoate brichetele după incubare există pericolul ruperii lor. Pentru a menține umiditatea substratului se recomandă ca folia din polietilenă să fie umezită în prealabil, înainte de tapetare.

Substratul celulozic însămânțat și presat în lăzi va avea o grosime de 15-18 cm. Nu se folosesc grosimi mai mici întrucât există pericolul ruperii brichetelor după scoaterea din lăzi (a substratului împânzit cu miceliu) și nici grosimi mai mari deoarece se creează condiții pentru autoaprindere în perioada de incubare, respectiv de declanșare a temperaturilor ridicate, care favorizează pierderea miceliului însămânțat.

Pleurotus Ostreatus
Pleurotus Ostreatus

Așezarea substratului celulozic în saci perforați din polietilenă cu grosimea de 0,1-0,5 mm și cu diametrul de 40-50 cm se face cât mai presat și până la o înălțime de cca 20-25 cm pentru brichetele cilindrice. Brichetele dreptunghiulare se realizează prin presarea, pe lungimea sacului, a materialului celulozic însămânțat, până se va realiza grosimea de 15 cm. După umplere, sacii cu substrat celulozic presați pe verticală se așează distanțați unul de altul, avându-se în vedere evitarea atingerii lor.

De exemplu, în Ungaria, în cazul sacilor la care presarea s-a făcut pe orizontală, aceștia se așează pe un singur rând, câte 5 pe înălțime, fiind susținuți de un suport metalic (țepușa) care traversează mijlocul fiecărui sac și pentru susținerea pe pardoseală prezintă un postament metalic. Așezarea sub formă de biloane se folosește pentru culturi în seră. Biloanele au formă trapezoidală, cu dimensiunile 50-60 cm la bază, 25-30 cm înălțimea și 15-20 cm coama și se confecționează cu ajutorul unor tipare de lemn fără fund. Biloanele se formează pe folia clin polietilenă, prin presarea substratului celulozic însămânțat în tiparul de lemn și apoi prin ridicarea tiparului, până la realizarea șirului de biloane. Apoi șirul se acoperă cu folie din polietilenă.

Perioada de incubare

Perioada de incubare a ciupercilor Pleurotus începe după însămânțarea și așezarea substratului nutritiv celulozic. După 2-3 zile, ca urmare a intrării miceliului în vegetație, substratul celulozic începe să albească. După încă 4-5 zile, substratul celulozic se prezintă parțial împânzit cu miceliul ciupercii Pleurotus. La început împânzirea hifelor miceliene este relativ laxă și subțire. Când miceliul ocupă o suprafață și o masă mai mare de substrat celulozic, gradul de împânzire începe să devină mai compact, substratul căpătând o culoare albă.

În perioada împânzirii miceliului, respectiv a incubării, în substrat începe să crească temperatura, ciupercile Pleurotus fiind ciuperci termogene. Din această cauză, culturile din perioada caldă a anului sunt cu randament mai mic decât cele executate în perioada rece din an. Pentru cunoașterea temperaturii este necesară amplasarea de termometre. Asigurarea ventilației constituie, de asemenea, o necesitate. Pentru a se crea condiții pentru ventilație, lădițele nu se suprapun foarte apropiat una de alta, se vor lăsa spații de circulație a aerului.

În perioada de incubație, respectiv în prima săptămână și mai ales în cea de a 3-a și a 4-a, temperatura substratului nutritiv celulozic se prezintă mai ridicată cu 6-8°C față de temperatura mediului ambiant; Incubarea se realizează prin apariția pe suprafața substratului celulozic împânzit, sub folia de polietilenă, a unei substanțe cu un aspect gelatinos care reprezintă stratul de utile creșterii miceliului de Pleurotus.

Dacă în această perioadă se face deschiderea sacilor, respectiv ruperea foliei și se aplică stropiri cu apă, cultura respectivă de Pleurotus va fi distrusă. Pentru evitarea acestei situații va trebui să se aștepte ca în masa gelatinoasă să apară pustule albicioase compacte, care sunt primordiile viitoarelor fructificații. Numai după apariția primordiilor de fructificare și diferențierea lor se poate trece la ruperea foliei și aplicarea stropirilor. Aerisirea se face moderat, prin 1-2 schimburi de aer/zi. Lumina nu are nici o acțiune asupra împânzirii miceliului în substratul celulozic. Acesta se poate împânzi atât în condiții de lumină cât și de obscuritate totală.

Factorii care favorizează împânzirea miceliului ciupercii Pleurotus sp. în substratul nutritiv celulozic

  • calitatea corespunzătoare a materialului celulozic;
  • temperatura în mediul ambiant de 26-28°C;
  • aerisirea moderată 1-2 schimburi/zi;
  • cantitatea de miceliu folosită la însămânțarea materialului celulozic să fie corespunzătoare.

Probleme la însămânțarea și incubarea miceliului

Vor trebui să fie evitate următoarele situații nefavorabile:

  • însămânțarea miceliului în proporție mai mică de 2% față de greutatea substratului celulozic favorizează o durată de timp mai mare la incubare și posibilități sporite pentru apariția bolilor și dăunătorilor;
  • temperaturi mai ridicate de 30°C ia însămânțare duc la pieirea miceliului; de regulă aceste autoaprinderi se formează în substraturi celulozice afectate de fermentare;
  • lipsa de igienă culturală la însămânțare favorizează infestarea cu ciuperci saprofite și dăunători, dintre care cei mai periculoși sunt nematozii;
  • folosirea de saci neperforați duce la pieirea miceliului prin crearea de condiții de anaerobioză;
  • așezarea în lăzi a substratului cu o grosime mai mare de 20 cm favorizează o slabă aerisire și în unele situații autoaprinderea;
  • folosirea de lăzi care nu au fost tapițate cu folie din polietilenă produce condiții nefavorabile împânzirii miceliului;
  • folosirea de lăzi nedezinfectate favorizează infestarea cu boli și dăunători a noii culturi și, în final, un randament scăzut;
  • netasarea substratului însămânțat produce o slabă intrare în vegetație a miceliului însămânțat;
  • lipsa de ventilație la incubare favorizează acumularea în exces a dioxidului de carbon și în final inhibarea creșterii miceliului;
  • temperatura la incubare mai mica de 12°C favorizează o slabă împânzire a miceliului în substratul nutritiv;
  • deschiderea sacilor sau ridicarea foliei din polietilenă imediat după incubare, fără sa se fi produs maturarea miceliului și formarea fructificaților, produce scăderea recoltei.

Inducția fructificării – maturarea miceliului

Această perioadă începe după incubarea completă a miceliului în substratul celulozic. În materialul celulozic împânzit cu miceliul ciupercii se produc transformări biologice care preced perioada de formare a primordiilor de fructificare. Lăzile sau sacii cu substrat celulozic împânzit se lasă tot în aceeași încăpere în care s-a făcut incubarea, nu se udă și se asigură aerul necesar cu o intensitate moderată ca și în perioada de împânzire.

În această perioadă nu se ridică sau rupe folia acoperitoare de material plastic și nu se aplică stropiri întrucât se pot produce pierderi însemnate de recoltă. În cazul brichetelor executate în lăzi, respectiv când au apărut primordiile, brichetele pot fi scoase cu ușurință datorită faptului că materialul celulozic este puternic împânzit cu miceliul ciupercii, devenind mai compact, rezistent la desfacere și cu un volum mai redus.

Dacă materialul celulozic pe care se execută cultura nu este suficient de maturat și apar primor­diile de fructificare și este trecut la temperaturi scăzute, recolta va fi redusă întrucât miceliul încă nu a reușit să asimileze substanțele nutritive necesare fructificării. Apariția carpoforilor la Pleurotus ostreatus începe să se manifeste în cea de a 4-a săptămână. Dacă, din lipsă de condiții, brichetele nu dau semne evidente de început de fructificare (formare de primordii) nici după 4 săptămâni, se formează stromă, respectiv o împletitură densă de filamente miceliene, care însă va întârzia fructificarea; va trebui deci să fie evitată producerea acestui fenomen.

În perioada de sfârșit a inducției fructificării, se aplică, numai la Pleurotus ostreatus, șocul termic, care asigură concentrarea în timp a producției de ciuperci, în sensul că primele 2 valuri de recoltare vor fi abundente. Șocul termic se aplică după cca 20-25 zile de la însămânțare și constă în scăderea temperaturii mediului ambiant cu 10°C pe o durată de 5-10 zile. Alți cultivatori indică menținerea temperaturii la 4-5°C, timp de 2-3 zile, ca fiind suficientă pentru declanșarea șocului termic. Aceste condiții se pot aplica numai în culturile executate în perioada rece din an sau în ciupercăriile intensive, prevăzute cu instalații de refrigerare a aerului. După socul termic temperatura trebuie să revină la 12-16°C. Șocul termic este considerat obligatoriu pentru Pleurotus ostreatus, spre deosebire de Pleurotus flo­rida și Pleurotus cornucopiae, care trec la perioada de fructificare fără șoc termic.

Când se recoltează ciupercile Pleurotus (păstrăvul de fag)?

Perioada de recoltare a ciupercilor Pleurotus are loc odată cu apariția primordiilor de fructificare apărute pe suprafața substratului celulozic.

Așezarea brichetelor pentru fructificare

În această perioadă se scot brichetele din lăzi sau saci, se taie folia de polietilenă și se așează pentru fructificare fie pe un plan înclinat, fie dispuse pe verticală, sub formă de ziduri, consolidate între ele cu croșete de sârmă, de la o brichetă la alta. Brichetele rezultate din saci se așează în grămezi cu înălțimea de până la 1 m și lățimea de 40-50 cm. Cantitatea de ciuperci care se va realiza nu este în raport direct cu suprafața, ci cu cantitatea de material celulozic înglobat.

Pleurotus Ostreatus Păstrăvul Vânăt
Pleurotus Ostreatus – Păstrăvul Vânăt

În cazul în care suprafața exterioară a substratului unde se va declanșa fructificarea este prea mică, apariția carpoforilor va fi mult încetinită, iar în mijlocul grămezii de brichete se vor dezvolta temperaturi ridicate. Acest fenomen se poate produce în stive și pentru prevenire, grosimea acestora nu va trebui să fie prea mare. Astfel, la temperatura de 15°C grosimea stivei de brichete nu va depăși 40 cm, iar la temperatura de 10-11°C grosimea stivei va fi de 60 cm. În toate cazurile, înălțimea stivei nu va depăși 80-100 cm.

Lăzile mai mari (100 x 65 cm), cu substrat nutritiv împânzit, se așează cu marginile suprapuse pe verticală pe 2-3 nivele și se previne căderea substratului din lăzi, prin trecerea unor sârme dispuse în diagonală la fiecare ladă. Este necesară aceasta întrucât în timpul perioadei de recoltare se consumă o parte din materialul nutritiv și astfel volumul va deveni mai mic, favorizând astfel căderea din ladă. Între șirurile de brichete se lasă spații de circulație de 90-100 cm, necesare pentru întreținerea și culegerea ciupercilor. La orientarea șirurilor de brichete se va ține seama și de sursa de lumină din încăpere, care va trebui să acopere necesarul pe toată suprafața.

Factorii care influențează perioada de fructificare

Temperatura la fructificare pentru Pleurotus os­treatus este de 12-16°C. La această temperatură, după 8-10 zile după terminarea șocului termic, apar primordiile, care ajung raid în faza de recoltare. În unele țări s-au obținut tulpini de Pleurotus ostreatus la care fructificarea se desfășoară în mod normal la temperatura de 18-20°C având deci un regim termic similar ca la Pleurotus florida. Creșterea și apariția carpoforilor la Pleurotus ostreatus se oprește la temperaturi mai scăzute de 5°C.

La temperaturi de 15°C, Pleurotus ostreatus își desface în 2-3 zile pălăria și începe o maturizare excesivă prin schimbarea culorii și înmuierea pulpei pălăriei, valoarea comercială fiind astfel scăzută. Temperatura de 12-15°C la Pleurotus ostreatus asigură desfășurarea perioadei de recoltare în condiții optime, spre deosebire de Pleurotus florida și Pleurotus cornucopiae la care temperaturile necesare pentru fructificare sunt cu 6-8°C mai ridicate respectiv 18-23°C.

Umiditatea pe straturi influențează cultura de Pleurotus (păstrăvul de fag)

Apa se va administra prin pulverizare și în cantitate redusă, după apariția primordiilor. Stropirea se va aplica cu o pompă cu presiune, în așa fel ca jetul de apă să nu deranjeze primordiile, iar cantitatea de apă administrată la 2-3 zile înaintea primului val de recoltare nu va depăși 200-250 cmc/mp (centimetri cubi/ metru pătrat). Pentru aplicarea acestui regim de stropiri este necesar ca în spațiul de cultură să se asigure, prin stropiri abundente pe pardoseală, umiditatea relativă. În unele țări, sacii cu brichete de Pleurotus ostreatus nu se desfac decât după apariția primului val de recoltare, ciupercile apărând prin spațiile (găurile) de pe suprafața sacului de polietilenă.

În felul acesta, maturarea miceliului este completă și nu va suferi datorită fie stropirilor sau curenților de aer prea puternici. În condițiile unui spațiu de cultură improvizat, unde nu se va putea menține umiditatea relativă la 80-85%, vor trebui să fie reglați curenții de aer, pentru a nu se provoca uscarea straturilor și sunt necesare stropiri suplimentare repetate. Ciu­percile Pleurotus formează carpofori și în condițiile în care umiditatea relativă este ceva mai mică de 75%, însă atât cantitatea cât și calitatea recoltei vor fi mai scăzute.

Aerul influențează cultura de Pleurotus (păstrăvul de fag)

Necesitățile de aer cresc o dată cu apariția pe suprafața brichetelor sau straturilor de cultură a primordiilor de fructificare. Dacă lipsește oxigenul și este în exces bioxidul de carbon, peste 0,1%, ciupercile vor fi diforme – formând așa numitele monstruozități sau anomalii, pălăria rămâne mică și prezintă o formă de pâlnie, iar piciorul se îngroașă puternic.

Dacă se accentuează și mai mult creșterea concentrației de dioxid de carbon, apariția carpoforilor încetează și recolta va fi compromisă. Din această cauză, aerisirea are un rol primordial în perioada de recoltare. În perioada de recoltare, ventilația trebuie să funcționeze continuu, asigurând 8-10 schimburi de aer/oră, însă fără curenți puternici de aer, viteza nu va trebui să depășească 0,2 m/sec.

Lumina influențează cultura de Pleurotus (păstrăvul de fag)

Lumina are, de asemenea, o importanță cu totul deosebită pentru formarea ciupercilor cu formă și mărime normală și în general va trebui să prezinte lungimea de undă mai scurtă de 520 nanometri. Sursele de lumină cu o cantitate mai mare de lumină albastră (fluorescentă, vapori mercur) sunt foarte potrivite. Lumina, ca și apa, nu vor fi administrate decât numai după maturarea miceliului, deci când au apărut în masă primordiile viitoarelor ciuperci.

Dacă nu se asigură necesarul de lumină, piciorul se va alungi, iar pălăria va rămâne mică. În cazul în care lumina lipsește cu desăvârșire, ciupercile iau forma unui coral. Intensitatea luminii și cantitatea (durata) acesteia sunt de prim ordin pentru declanșarea fructificării, de regula, este caracteristică fiecărei specii și tulpini de Pleurotus. În cazul în care cultura se executa pe stelaje și dacă nu sunt instalate și lateral lumini fluorescente, vor exista zone umbrite care vor influența ca ciupercile apărute să se prezinte ca niște coloane, cu piciorul umflat și cu pălăria mică sau chiar rudimentară.

În condiții de lumină fluorescentă, la începutul perioadei de fructificare, intensitatea va fi de cea 40 de lucși, după care trebuie să crească pentru a realiza ciuperci cu forme corespunzătoare, evitându-se apariția de anomalii. Cu privire la creșterea și dezvoltarea primordiilor și în final la realizarea formei corespunzătoare a ciupercii Pleurotus ostreatus, raportul dintre lungimea piciorului și diametrul pălăriei este de 1,8 – 2,0 respectiv – lungimea piciorului să fie mai mică de 2 ori față de diametrul pălăriei. Pentru atingerea acestui raport este necesar ca zilnic să se administreze o intensitate luminoasă de 912 lucși, care echivalează cu o funcționare continuă a luminii cu intensitatea de 38 de lucși pe oră. În cursul a 8-9 zile de la apariția primordiilor și până la dezvoltarea lor este necesară o intensitate luminoasă de cca 8000 lucși. Față de această cerință de lumină, extremele se prezintă astfel:

  • la 3000 lucși, administrați toți în 8-9 zile, pălăria ciupercii este corespunzătoare, însă piciorul devine foarte mare;
  • 17000 de lucși, deci la o intensitate luminoasă dublă față de necesar, piciorul rămâne foarte mic, aproape rudimentar, iar pălăria mare și puternic colorată.

Când se cultivă ciupercile Pleurotus (păstrăvul de fag)(momentul recoltării)?

Primordiile se diferențiază în buchete de carpofori, care la început sunt de culoare albă-gri și apoi se închid la culoare la Pleurotus ostreatus și de culoare crem ușor brună la Pleurotus florida și Pleurotus cornucopiae.

Dacă cultura se execută pe suprafețele verticale (ziduri de brichete), carpoforii apar în buchete cu număr redus de carpofori dispuși unii sub alții. Dacă cultura se execută pe suprafețe oblice sau orizontale, carpoforii se reunesc în buchete cu o greutate totală de 0,5-3 kg, formate din peste 20-40 de carpofori. După câteva zile de la apariția buchetului, pălăria devine gri sau neagră-violacee și începe să se desfacă, căpătând diferite nuanțe albăstrui sau brunii, în funcție de tulpină.

Ciupercile Pleurotus se recoltează când pălăria nu este încă total desfăcută sau întinsă, pentru a se evita o deshidratare și, respectiv o întărire a pulpei pălăriei și o scădere a cantității ce se va recolta. Dacă se întârzie recoltarea, ciupercile vor necesita la pregătirea culinară o fierbere mai prelungită.

În această fază potrivită pentru recoltare, diseminarea sporilor se desfășoară cu maximum de intensitate. Pentru protecția personalului de lucru, în ceea ce privește inhalarea sporilor de Pleurotus care se găsesc în aer și pot produce stări alergice respiratorii, ei trebuie să poarte mască din tifon cu vată care să le acopere nasul și gura. De asemenea, pulverizatul cu apă, înainte de recoltare, purifică aerul și ușurează recoltatul. La ciupercile Pleurotus s-a constatat că nu mărimea carpoforului determină momentul de recoltare, ci gradul de desfacere a pălăriei. Plivitul ciupercilor bolnave, înmuiate sau pătate, trebuie să se facă după fiecare recoltare.

De asemenea, postamentele miceliene ale buchetelor de carpofori numite și buturugi trebuie să fie extrase, întrucât pot constitui surse de infecție pentru valul următor.

Cantitatea de ciuperci Pleurotus recoltată (păstrăvul de fag)

La primul și al doilea val de recoltare, desfășurate într-o perioadă de 10-14 zile, se cuprind 4-6 recoltări și se poate obține 70-80% din recolta totală, iar la valurile următoare, care se vor desfășura după perioada de 10-20 zile, mai accelerat la Pleurotus florida și mai decalat la Pleurotus ostreatus, restul de recoltă. Producția de ciuperci Pleurotus realizată la 100 kg material celulozic însămânțat este de 10-20 kg, ceea ce revine la mai mult cu dublu față de materialul celulozic inițial (100 kg ciocălăi de porumb, paie de grâu, orez sau rumeguș de foioase).

Bolile, dăunătorii și anomaliile de fructificare la Pleurotus

Boala bacteriană la Pleurotus

Pe suprafața brichetelor se observă o înmulțire exagerată a bacteriilor care apar de regulă când s-a produs un șoc mecanic, respectiv o lovire, apăsare, scuturare sau chiar atac de insecte. Boala este favorizată în condițiile în care pe suprafața straturilor se aplică stropiri, de aceea nu se aplică stropiri decât la sfârșitul perioadei de maturare, când au apărut și s-au diferențiat primordiile de fructificare și numai cu cantități mici de apă. În lipsă de apă, miceliul afectat se regenerează și astfel bacteriile neavând condiții (umiditate) nu mai pot provoca pagube.

Boala bacteriană poate apare și după executarea primei recolte, pe resturile de ciuperci rămase de la recoltare și neîndepărtate la plivit. Prin stropiri cu apă, bacteriile se împrăștie și suprafața substratului capătă un aspect mucilaginos. În aceste condiții, ciupercile care se vor forma la cel de al doilea val de recoltare vor prezenta picioarele mai groase, pălăriile mai mici și, de regulă, aceste ciuperci se usucă încă din primele faze de creștere.

Înmulțirea bacteriilor are loc la temperaturi mai ridicate de 16°C și deci este mai frecventă la Pleuro­tus florida și Pleurotus cornucopiae, comparativ cu Pleurotus ostreatus, unde apare cu totul accidental. Pentru prevenirea atacului bacterian se vor evita producerea de șocuri mecanice asupra brichetelor, la scoatere din lăzi sau la diverse manipulări (așezare în ziduri pentru fructificare, în saci pentru expediere ș.a.).

După primul val de recoltare, după ce s-a făcut plivitul ciupercilor bolnave și a cioatelor, este indicat ca o perioadă de 5-6 zile să nu se aplice stropiri pe suprafața brichetelor, pentru a nu se favoriza declanșarea atacului bacterian. Stropirile vor trebui să crească ca frecvență când au apărut primordiile de fructificare ale noului val.

Mucegaiuri competitoare

Apariția ciupercilor competitoare Trichoderma, Aspergillus, Penicillium, Rhizopus, Verticillium pe brichetele împânzite cu miceliul ciupercii Pleurotus constituie un fapt cu totul accidental. Apariția ciupercilor competitoare, respectiv a mucegaiurilor verzi, albe, cenușii, se manifestă în perioada de împânzire a miceliului, când nu au existat condiții corespunzătoare pentru dezinfectare termică și igienă culturală. De asemenea, afectarea substratului celulozic de procese de fermentare poate produce apariția ciupercilor competitoare.

În porțiunile atacate, miceliul ciupercii Pleurotus nu se mai împânzește în substrat. În acest caz, zonele cu mucegaiuri se vor elimina după tamponarea cu o soluție de Zineb 0,2% sau formalină 0,5%, pentru a limita extinderea competitorilor.

Muștele și țânțarii ciupercilor

Dintre dăunătorii animali țânțarii și muștele ciupercilor (Sciara și Drosophila) produc pagube însemnate dacă nu se iau măsurile corespunzătoare. Condițiile favorabile de apariție a acestor insecte sunt în perioada caldă din an, din primăvară și până toamna, deci în culturile de Pleurotus florida și Pleurotus cornucopiae.

Atacul devine mai evident în faza de împânzire și de inducție a fructificării, respectiv de maturare a miceliului, în care se pot succede numeroase cicluri biologice la aceste insecte. În spațiul de cultură sau în imediata apropiere nu trebuie să se găsească atât cultură veche cât și cultura nouă, întrucât insectele, de la cultura veche infestează rapid noua cultură.

Muștele pătrund în interiorul substratului nutritiv celulozic, în perioada de incubare, prin orificiile lăsate pentru aerisire în folia de plastic și depun ouă. Larvele ieșite distrug hifele miceliene, în special când miceliul are o împânzire mai puțin compactă. Prin distrugerea miceliului se favorizează instalarea unei flore bacteriene care produce fenomene de fermentare evidențiate ulterior prin petele de culoare maro închis sau chiar negru, pe suprafața straturilor de cultură.

Dacă în substratul celulozic miceliul ciupercii are o împânzire slabă, larvele acestor insecte au asigurate astfel condiții de aerisire și pot să distrugă tot materialul. Pentru prevenirea acestor dăunători este indicat ca incubarea și inducția fructificării să se facă în spații de cultură unde accesul aerului este controlat prin filtre la absorbție și să se mențină o igienă riguroasă. Apariția muștelor și țânțarilor ciupercii se poate manifesta și în condițiile în care spațiul de cultură a fost dezinfectat necorespunzător.

Anomalii – malformații la fructificarea bureților

La suprafața brichetelor carpoforii pot să apară sub forma unor tumori diforme cu suprafața neregulată, asemănătoare verzei de Bruxelles. Aceste anomalii de fructificare sunt un fenomen biologic a cărei cauză încă nu este pe deplin cunoscută. Există însă o serie de observații cu privire la acest fenomen:

  • Sunt mai des întâlnite în perioada de vară;
  • Au o frecvență mai ridicată pe un substrat nutritiv necorespunzător, în special cu un conținut în azot total mai ridicat de cel normal.

Compoziția fizico-chimică la substratul nutritiv și la anomalia de fructificare de la Pleurotus

Materialul

analizat

Umiditatea,

%

PH

Azot total, % (s.u.)

deter­minată

nor­mală determinat nor­mal determinat

normal

Substrat

nutritiv

50,17 68—75 5,00

5,5

5—7,0

—5,8

5,94 0,7-

1,3

Anomalie de fructificare 79,20 _ 1 _ 1,23

Situații nefavorabile care trebuie evitate în perioada de inducție și de fructificare

  • desfacerea foliei din polietilenă înainte ca să fi apărut și dezvoltat primordiile viitoarelor fructificații, miceliul nefiind maturizat va fi distrus în primul rând de apa aplicată la stropiri și curenți de aer;
  • neaplicarea șocului termic în cazul culturii de Pleurotus ostreatus elimină concentrarea recoltărilor și produce scăderea producției;
  • lipsa de ventilație, lumină și umiditate corespunzătoare în perioada de recoltare produce scăderea cantitativă și calitativă a producției de ciuperci;
  • lovirea brichetelor sau producerea de șocuri mecanice în faza de incubare și de apariție a primordiilor de fructificare favorizează apariția bolii bacteriene și scăderea producției;
  • depășirea momentului de recoltare favorizează scăderea calității ciupercilor;
  • contactul direct dintre cultura veche și cea nouă favorizează apariția muștelor;
  • lipsa de îngrijiri (plivitul ciupercilor bolnave, aplicarea stropirilor) duce la scăderea producției;
  • temperatura ridicată în perioada de recoltare și aplicarea defectuoasă a stropirilor favorizează apariția muștelor și a bolii bacteriene;
  • lipsa de măști de tifon și vată, aplicate pe față la personalul de deservire al ciupercăriei, poate produce stări alergice respiratorii (tuse, convulsii), asemănătoare unei bronșite.
  • Facebook
  • Twitter
  • Google+

Sunteți interesat de articole? Abonați-vă!

Dacă doriți să fiți anunțați prin mail atunci când se publică articole noi pe site, folosiți căsuța de mai jos pentru a va abona. Introduceți numele și adresa de email, apoi dați click pe Mă Abonez! Intrați apoi pe adresa dvs. de mail și dați click pe linkul de confirmare!

Leave a Comment

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

This div height required for enabling the sticky sidebar