Ad Clicks : Ad Views : Ad Clicks : Ad Views : Ad Clicks : Ad Views : Ad Clicks : Ad Views : Ad Clicks : Ad Views : Ad Clicks : Ad Views : Ad Clicks : Ad Views : Ad Clicks : Ad Views : Ad Clicks : Ad Views : Ad Clicks : Ad Views : Ad Clicks : Ad Views : Ad Clicks : Ad Views : Ad Clicks : Ad Views : Ad Clicks : Ad Views :
Home / Cum se cultivă? / Cimbrișorul. Cum se cultivă și cum se recoltează cimbrișorul?

Cimbrișorul. Cum se cultivă și cum se recoltează cimbrișorul?

/
/
/
38 Views

Cimbrișorul mai este denumit lămâioara sau cimbrul de câmp. Cimbrișorul este o plantă originară din Europa Meridională, cunoscută și cântată în balade la greci și romani. Acest lucru denotă faptul că a fost luată de mult în cultură.

De ce se cultivă cimbrișorul?

Cimbrișorul se cultivă pentru frunzele sale care se întrebuințează atât la aromatizarea mâncărurilor, conservelor, murăturilor cât și la extragerea uleiului cu folosire în medicină. Atât cimbrișorul de câmp, cât și cel de cultură conțin principii active asemănătoare, adică ulei volatil, tanin și substanțe amare. Datorită uleiului volatil pe care îl conține, din cimbrișor se prepară un ceai cu proprietăți expectorante, care calmează spasmele căilor respiratorii, fapt pentru care este indicat în tratarea tusei convulsive, bronșitei, răgușelii și tusei astmatice.

Extern poate fi întrebuințat în băi aromatice, cu acțiune calmantă asupra sistemului nervos, durerilor provocate de reumatism și gură. Datorită proprietăților sale antiseptice, poate fi folosit în plăgi purulente și alte infecții ale pielii.

Cimbrișorul – descriere

Cimbrișorul este o plantă perenă, care poate fi considerată și un subarbust. În primul an de vegetație dezvoltă o rădăcină pivotantă, lungă de 20 de cm., lignificată și puternic ramificată. În anii următori, această rădăcină este înlocuită de un sistem radicular bine dezvoltat, de la care pornesc multe tulpini. Acestea dau plantei, începând din anul al treilea, un aspect de tufă globuloasă cu diametrul de 10 – 50 cm. Tulpina este lignificată în partea inferioară și acoperită de un suber cenușiu. La subsuoara frunzelor opuse se dezvoltă ramuri scurte. Limbul frunzei este de 6 – 10 mm, alungit, ramboidal sau lanceolat.

Florile sunt aproape identice cu cele de cimbru și înfloresc din mai până în iulie. Semințele sunt rotunde, de culoare brună, cu aromă caracteristică. Au o facultate germinativă de 80%, care se păstrează 2 – 3 ani. Cimbrișorul cere terenuri însorite și ferite de curenți. O cultură reușită durează 5 – 6 ani. Cimbrișorul se înmulțește prin semințe și numai în cazuri de lucrări de selecție pe cale vegetativă.

Cum se cultivă cimbrișorul?

Cultura se înființează prin semănare direct în câmp, în pragul iernii, cât mai la suprafața solului și se tăvălugește imediat. Semănăturile de primăvară nu reușesc, deoarece sămânța este foarte mică (1000 de boabe cântăresc aproximativ 0,2 g) și în această condiție solul primăvara nu are umiditate suficientă în stratul superficial din cauza vânturilor, deci plantele nu răsar întotdeauna. Din acest motiv se repetă însămânțarea.

CUM SE CULTIVĂ ȘI CUM SE RECOLTEAZĂ LEUȘTEANUL?

Se seamănă pe straturi de 94 cm sau pe teren nemodelat câte două rânduri la distanță de 40 cm. După răsărire plantele se răresc pe rând, la distanța de 20 – 25 cm, folosind circa 700 – 1000 g de sămânță. Primăvara de timpuriu se lucrează solul pe intervale dintre rânduri, pentru ca pământul să nu se usuce. Deoarece la început plantele cresc foarte încet, se va da o mare atenție combaterii buruienilor, care pot acoperi foarte ușor semănătura. Atât în anul  întâi, cât și în anii următori, lucrările de întreținere se rezumă la prașile repetate și plivirea buruienilor pe rând. De obicei, recoltarea plantelor se face începând din anul al doilea, când se coșește cultura cu cositoarea de fân la 10 – 15 cm de la suprafața solului. Producția la hectar este de 800 – 1200 kg.

Cimbrișorul - Schema de înființare a culturii
Cimbrișorul – Schema de înființare a culturii

Întreținerea culturii de cimbrișor și obținerea seminețelor

Pentru producerea semințelor se delimitează suprafața necesară, care începând din anul al doilea de cultură nu se mai coșește pentru producția de consum, ci se lasă să formeze tije florifele și să fructifice pentru producția de sămânță. Primăvara, la pornirea plantelor în vegetație, se fertilizează solul cu 150 kg/ha azotat de amoniu, iar în preajma înfloririi se face a doua fertilizare cu 200 kg/ha superfosfat și 100 kg/ha azotat de amoniu, pentru stimularea fructificării. Irigarea cu norme de udare de 200 – 300 m cubi/ha, în special în perioada înflorii, asigură obținerea unei producții de 150 – 200 kg semințe la hectar.

  • Facebook
  • Twitter
  • Google+

Abonează-te la articolele noastre!

Dacă îți plac articolele noastre și ți se par utile, te poți abona gratis introducând numele dvs. și adresa de e-mail!

Leave a Comment

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *