Ad Clicks : Ad Views : Ad Clicks : Ad Views : Ad Clicks : Ad Views : Ad Clicks : Ad Views : Ad Clicks : Ad Views : Ad Clicks : Ad Views : Ad Clicks : Ad Views : Ad Clicks : Ad Views :

Ce sunt proteinele? Surse naturale de proteine

/
/
758 Views

– biomacromolecule informaționale alcătuite în principal din aminoacizi, prezente în toate celulele vii, care prin structura și proprietățile lor constituie baza materială a viețuitoarelor și a manifestărilor specifice ale acestora. prezintă o deosebită importanță din punct de vedere nutrițional. Sursele de alimentare diferă între ele prin capacitatea de a satisface necesitățile organismului uman. În general, proteinele de origine vegetală (cereale, leguminoase, semințe oleaginoase) sunt necesare în cantități mai mari decât cele de origine animală(carne, pește, lapte, ouă), pentru a satisface o stare nutrițională adecvată organismului. Această situație se datorează variațiilor în ceea ce privește calitatea proteinelor, determinată în primul rând de compoziția în aminoacizi.

Aminoacizii sunt substanțe organice pe baza cărora, în urma reacțiilor metabolice, de obicei, se construiesc și se degradează proteinele. Sunt practic constituenți ai proteinelor. Toate proteinele conțin aceiași 20 de aminoacizi, dar în diferite combinaţii (inclusiv cu alte componente – glucide, lipide, elemente anorganice etc.) și aranjamente chimice. Dintre cei 20 de aminoacizi, 8 trebuie furnizați prin alimentație, aceștia nu pot fi sintetizați în organism fiind denumiți esențiali, ei trebuind să fie aduși prin dietă în cantități adecvate și în anumite proporții, pentru ca proteinogenoza să decurgă normal, ceilalți 12 denumiți neesențiali pot lipsi din dietă deoarece ei pot fi sintetizați în organism prin reacții de transaminare. Deși organismul nu depinde de aportul aminoacizilor neesențiali prin dietă, atunci când cantitatea lor în dietă este redusă sinteza proteinelor în organism nu este optimă.

Lipsa unui aminoacid esențial împiedică utilizarea anabolică a celorlați, atrăgând după sine mobilizarea lui din unele proteine proprii organismului, determinând în final negativarea bilanțului azotat. Dacă aportul unui aminoacid esențial este mai mic decât cel normal, folosirea celorlalți aminoacizi esențiali în proteinogeneză se face în măsura disponibilului acestui aminoacid care devine limitant. Numărul de aminoacizi care intră în categoria celor esențiali este diferit în funcție de specie. Cei 8 aminoacizii esențiali pentru organismul uman sunt: Izoleucina (Ile), Leucina (Le), Lizina (Lys), Metionina (Met), Fenilalanina (Phe), Treonina (Thr), Triptofanul (Trp) si Valina (Val). Acestora li se adaugă 2 aminoacizi semiesențiali, dar care figurează adesea alături de aminoacizii esențiali în terminologia oficială: cisteina (Cis) și tirozina (Tyr). Unii specialiști pun pe lista cu aminoacizi esențiali și histidina (His), dar acesta este indispensabil doar la sugari, adulții fiind capabili să-l sintetizeze.

Valina – insuficiența ei în alimentație provoacă scăderea consumului de hrană și dereglări de coordonare a mișcărilor;
Lizina – intră în componența triptofanului și metioninei. Insuficiența de lizină în dietă are drept consecință dereglarea circulației sanguine, micșorarea numărului de eritrocite în sânge și conținutului de hemoglobină, provoacă oboseala mușchilor, dereglări în calcificarea oaselor, cefalee, vertijuri, greață, vomă, anemie;
Metionina – normalizează metabolismul lipidelor și al fosfolipidelor în ficat și se recomandă la profilaxia și tratarea aterosclerozei. Metionina este necesară la funcționarea suprarenalelor și la sinteza adrenalinei;
Treonina – în lipsa ei se micșorează masa corpului și se încetinește creșterea;
Triptofanul – participă la sinteza albuminei și globulinei și menținerea echilibrului azotat, la sinteza proteinelor serice și a hemoglobinei, a acidului nicotinic și joacă un rol important în profilaxia pelagrei;
Fenilalanina – are rol de neurotransmțător (transmiterea semnalelor nervoase între neuroni și creier). În organism, fenilalanina este transformată în dopamină și norepinefrină – doi transmițători ai excitației nervoase care susțin atenția și vitalitatea. Fenilalanina intră în compoziția unui îndulcitor sintetic numit Aspartam; de asemenea, este prezentă în băuturile nealcoolizate, în alimente dietetice și în unele medicamente.
Histidina – participă la sinteza hemoglobinei. Decarboxilarea histidinei contribuie la formarea histaminei, care dilată vasele, mărește permeabilitatea pereților lor;
Leucina – contribuie la normalizarea bilanțului de azot, a metabolismului proteic și glucidic;
Izoleucina – intră în componența proteinelor organismului. Lipsa izoleucinei în rația alimentara provoacă echilibru azotat negativ;

Sursele de aminoacizi esențiali sunt proteinele din alimentație. Proteinele cu înaltă valoare biologică sau complete conțin toți aminoacizii esențiali (de exemplu, proteinele din lapte, ou) în timp ce în proteinele incomplete (proteinele vegetale, cu excepția proteinei de soia, care este una completă) lipsesc unul sau mai mulți aminoacizi esențiali. Toate proteinele conțin elementele C(50-52%), H(6,8-7,7 %) S(0,2-2%) N(15-18%). În unele proteine se mai găsesc, în cantități mici P, Fe, Cu, I,  Cl și Br.

Nevoile de proteine. Pentru adult, la care creșterea este terminată, proteinele din dietă sunt necesare pentru întreținerea organismului (menținere, producție). Organismul adultului conține 18-19% proteine, care sunt în mod constant degradate și reînlocuite în țesuturi, dar în ritm diferit și în funcție de organ. De exemplu, stratul epitelial al intestinului subțire se reînnoiește la 3-4 zile, în timp ce colagenul, proteină prezentă în tendoane, oase și alte țesuturi, se reînoiește foarte lent, chiar după câțiva ani. Viteza de reînnoire a proteinelor la omul adult este de circa 400g/zi.
Trebuie avut în vedere că necesarul de proteine este influențat de o multitudine de factori printre care:

  • Stadiul de dezvoltare a organismuluiNoul născut necesită o cantitate de 5 ori mai mare de proteine în comparație cu adultul, atunci când raportarea se face la kilocorp. Pe măsură ce copilul se dezvoltă, viteza creșterii în greutate se micșorează și necesarul de proteine se reduce progresiv. După vârsta de 6 ani, deoarece viteza de creștere este mai redusă, regimul normal al adultului poate fi aplicat și copilului, cu condiția ca acesta să fie suficient cantitativ, iar amestecul de proteine să fie de bună calitate.
  • Starea fiziologică a organismului. În perioada de graviditate femeile au nevoie de un aport suplimentar de 5-10 g proteine/zi, iar în perioada de lactație de 10-20 g proteine/zi. Având în vedere că primele 6 luni volumul de lapte matern este de 850 ml/zi, lapte care conține 12 g proteine/l, secreția zilnică de proteine prin lapte este de 10g. Această producție va putea fi asigurată dacă aportul suplimentar de proteine prin dietă este de minimum 17g, cifră care se încadrează în limitele 10-20g.
  • Exercițiul fizic intens. Acesta face să crească metabolismul proteic, putând conduce la o balanță negativă a azotului dacă nu există un aport sporit de proteine.
  • Conținutul energetic al dietei. La un conținut energetic scăzut al dietei (pe perioade prelungite), proteinele alimentare sunt utilizate pentru procurarea de energie. În aceste condiții, aminoacizii proteinelor dietei sunt oxidați, deci nu mai sunt disponibili pentru sinteza proteinelor – constituenți plastici ai celulelor și țesuturilor organismului.

Sursele mai importante de proteine sunt alimentele de origine animală (carne și produse din carne, pește și produse din pește, ouă, lapte, brânzeturi), leguminoase și oleaginoase (fasole, mazăre, linte, năut, soia, arahide), cerealele (grâu, orz, porumb, sorg, secară, ovăz), drojdiile. Unele produse rafinate din leguminoase, dar mai ales din oleaginoase (concentratele și izolatele) au un conținut foarte ridicat de proteine. Aceste surse diferă între ele nu numai în ceea ce privește conținutul de proteine, dar mai ales prin calitatea acestora.

Sursa de proteine Proteine % Sursa de proteine Proteine%
  1. Alimente de origine animală
b)Semințe leguminoase
CarneLapteOuăPeșteSubproduse ale industriei cărniiSubproduse ale industiri lapteluiBrânzeturiMoluște, crustaceeLapte praf integral 16-20 MazăreFasoleLinteBobNăut 27,9
3-6 25,5
12-17 29,6
15-20 31,8
10-20 20,6
1-616-23 c)Semințe oleaginoase și derivate
7-19 SoiaArahideFloarea soareluiRapițăBumbacFăină soiaConcentrat de soiaIzolat de soia 43,9
29 30
19
  1. Lapte praf integral
22
a)      cereale 23
GrâuSecarăOrzPorumb 10-15 52,5
9-14 70
10-16 95
7-13 d) Drojdiie) Ciuperci 45-5538-45

Rolul proteinelor în organism: În organism proteinele îndeplinesc diferite roluri: structural sau plastic, reprezentând principalii constituenți ai citoplasmei și organitelor celulare, a umorilor și lichidelor biologice; catalitic, intervenind în calitate de enzime și hormoni în realizarea reacțiilor biochimice și metabolice specifice vieții, în coordonarea și reglarea acestora în condiții compatibile cu viața; imunologic (de apărare); de transport a unor substanțe importante pentru viață; contractil și de rezistență mecanică; de protecție; de detoxifiere; energetic (4kcal/g proteină); fizico-chimic (intervin în reglarea schimburilor de apă și electroliți în interiorul ți în afara fibrei. Acest rol se datorează caracterului coloidal și amfoter al proteinelor, precum și capacităților de a fixa compoșu fosorați, căpătând în acest fel proprietatea de a selecționa ionii de K de ioni Na, fenomen ce stă la baza potențialului de membrană; acționând ca substanțe tampon contribuie la menținerea unui anumit pH în diverse medii cum ar fi plasma sanguină, lichidul cefalo-rahidian, secrețiile intestinale; leagă apa prin intermediul electroliților sau prin legături de hidrogen asigurând hidratarea constantă a celulelor. Aminoacizii liberi, plasmatici și musculari, de natură exogenă (rezultați în catabolismul proteic) care au pierdut specificitatea de origine, sunt precursorii unor substanțe de importanță vitală: porfirine, acizi nucleici, hormonii glandei tiroide și zonei medulare a suprarenalelor, serotonină, creatină, carnozină, anserină, glutation, purine, pirimidine, neurotransmiteri).
Lipsa proteinelor din alimentație duce la: stări de denutriție cronică; diferite boli (hepatoza, pelagra), oboseala a celulelor nervoase; întârzierea creșterii la copii; micșorarea sintezei hormonilor suprarenalelor, hipofizei, tiroidei, pancreasului, glandelor sexuale; micșorarea masei corporale, anemie; dereglări ale metabolismului mineral (osteoporoză).

  • Facebook
  • Twitter
  • Google+

Sunteți interesat de articole? Abonați-vă!

Dacă doriți să fiți anunțați prin mail atunci când se publică articole noi pe site, folosiți căsuța de mai jos pentru a va abona. Introduceți numele și adresa de email, apoi dați click pe Mă Abonez! Intrați apoi pe adresa dvs. de mail și dați click pe linkul de confirmare! Vă mulțumim!

Leave a Comment

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

This div height required for enabling the sticky sidebar