Ad Clicks : Ad Views : Ad Clicks : Ad Views : Ad Clicks : Ad Views : Ad Clicks : Ad Views : Ad Clicks : Ad Views : Ad Clicks : Ad Views : Ad Clicks : Ad Views : Ad Clicks : Ad Views : Ad Clicks : Ad Views : Ad Clicks : Ad Views : Ad Clicks : Ad Views : Ad Clicks : Ad Views : Ad Clicks : Ad Views : Ad Clicks : Ad Views : Ad Clicks : Ad Views : Ad Clicks : Ad Views : Ad Clicks : Ad Views : Ad Clicks : Ad Views :
Home / Lipide / Lipidele. Ce sunt? Surse importante de lipide. Rolul lipidelor în organism

Lipidele. Ce sunt? Surse importante de lipide. Rolul lipidelor în organism

/
/
/
722 Views

Lipidele, clasă eterogenă de compuși naturali, esteri ai alcoolilor cu superiori, caracterizate în general prin structură hidrofobă apolară care le conferă solubilitate în solvenți organici și insolubilitate în apă, sunt componente strict indispensabile în nutriția umană, îndeplinind numeroase funcții în organism.

Lipidele – Care sunt cele mai importante surse de ?

Surse mai importante de lipide alimentare sunt grăsimile animale, uleiurile vegetale, unele produse zaharoase (ciocolată, nuga, halva), fructele și semințele oleaginoase (arahide, alune, măsline, migdale, nuci, nuci de cocos), brânzeturile fermentate și topite, carnea grasă (de vită, porc, oaie, pasăre), preparatele din , conservele din (unele sortimente), salamurile crude, carnea diferitelor specii de pește de apă dulce, marin și oceanic, ouăle și în special gălbenușul.

Se consideră surse sărace de lipide alimentare urmatoarele grupe de alimente: carnea macră de vită, porc, oaie (cu excepția creierului) care conțin 4-5% lipide; fructele și legumele care conțin sub 1% lipide, produsele derivate din cereale (cu excepția biscuiților) care conțin până la 2% lipide. De remarcat că unele produse alimentare sunt surse importante de fosfolipide. Astfel, în ficat se găsește 7% lecitină și 6% cefalină. În rinichi se găsește 5,3 % lecitină și 3,4% cefalină. În gălbenușul de ou se găsește 8,5% lecitină și 3% cefalină. Semințele de soia conțin 0,8% lecitine și 1,3% cefaline. Creierul conține 13-14% cefaline (aceste raporturi sunt făcute la substanța uscată).

Care este necesarul de lipide?

Necesarul de lipide trebuie evaluat sub raport cantitativ și calitativ. Din punct de vedere cantitativ o rație lipidică normală trebuie să acopere 25-35% din valoarea calorică globală la copii și adolescenți și 20-30% la adulți, ceea ce reprezintă 1-2g/kilocorp și 24h. Se vor lua în considerare grăsimile ingerate ca atare, cele folosite la prepararea mâncărilor precum și cele aduse odată cu alimentele. În general, aportul de energie prin grăsimi pure nu trebuie să depășească 15-17% din valoarea calorică a rației alimentare.

Din punct de vedere calitativ trebuie avut în vedere că proporția de grăsimi vegetale (mai puțin cele saturate) să constituie o treime sau maximum jumătate din cantitatea totală de grăsimi, pentru a asigura aportul de acizi grași polinesaturați (recomandat 3-8g/24h) care nu pot fi sintetizați de organismul uman.
Trebuie avut însă în vedere că necesarul de lipide va depinde de vârstă, sex, caracterul muncii și condițiile climatice în care indivizii își desfășoară activitatea productivă.

Ce funcții îndeplinesc lipidele în organism?

Înainte de a menționa funcțiile propriu zise ale lipidelor în organismul uman, trebuie să arătăm faptul că lipidele din alimente sau cele folosite pentru pregătirea mâncărurilor, îmbunătățesc proprietățile senzoriale ale acestora, datorită faptului că ele au gust și miros propriu, și că servesc ca solvenți pentru ingredientele de aromă adăugate care, la rândul lor, stimulează digestia și absorția și prin urmare utilizarea trofinelor din produsul alimentar se îmbunătățește.

Grăsimile însă micșorează activitatea secretomotoare și întârzie vehicularea chimului alimentar (mențin o stare de sațietate mai îndelungată), cu atât mai mult cât sunt mai puțin emulsionate sau mai saturate. Gradul de emulsionare, hidroliză și micelizare a grăsimilor precum și felul acizilor grași determină și mărimea coeficientului de utilizare digestivă (CUD). Grăsimile emulsionate (din lapte, ouă), uleiurile și cele al căror punct de topire este inferior temperaturii corpului uman (unt, untură de porc, pasăre) au CUD=92-98%. Grăsimile cu punct de topire deasupra temperaturii corpului au CUD=88-96%.

Lipidele alimenare sunt și solvenții vitaminelor liposolubile, asigurând astfel introducerea acestor vitamine în organism din tractusul gastrointestinal. Unele grăsimi reprezintă ele însăși o sursă importantă de vitamine. Este cazul untului, uleiurilor vegetale (în special uleiul de germeni de grâu și porumb), uleiului de pește.

Funcțiile lipidelor sunt în raport cu clasa respectivă

În organism, funcțiile lipidelor sunt multiple, în raport cu clasa respectivă:

  • Gliceridele(în special trigliceridele) reprezintă forma de depozit a lipidelor și sunt localizate în țesutul adipos. Din gliceride de depozit organismul utilizează acizii grași în vederea obținerii energiei necesară activităților vitale. Cantitatea de energie eliberată este de 9kcal/g. Trigliceridele de depozit protejează organismul de frig și șocuri mecanice, asigură elasticitatea dermei și previn uscarea acesteia.
  • Ceridele joacă rol de protecție, dar au fost identificate și în structura membranelor hematiilor și a altor tipuri de celule.
  • Fosfolipidele au rol energetic redus, principalul lor rol fiind cel structural, intrând în structura unor componente celulare și sub celulare (organite) în asociație cu proteinele. Intervin în reglarea permeabilității și transportului prin membrane. Participă direct sau indirect în diferite procese metabolice. Împreună cu proteinele serice formează complexe circulante. Ușurează și permit transportul electronilor de-a lungul trunchiului nervos, participând la transmiterea impulsului nervos.
  • Steridele și în special sterolii (colesterolul) au rol plastic, participând împreună cu fosfolipedele la formarea membranei. În sistemul nervos participă la formarea tecii de mielină. Pe lângă proprietățile plasmatice, colesterolul poate reprezenta și punctul de plecare pentru biosinteza acizilor biliari, hormonilor corticosteroizi și gonadici.

Dintre acizii grași nesaturați constituenți ai lipidelor o importanță deosebită o prezintă și arahidonic denumiți și acizi grași esențiali care nu pot fi sintetizați de organism, ei trebuind să fie aduși prin aport alimentar.
Acizii grași esențiali aduși prin dietă pot fi folosiți de organismul uman în următoarele direcții: pentru producerea directă a energiei, pentru obținerea de trigliceride de depozit, constituenți ai fosfolipidelor membranelor ca atare sau după transformări în alți acizi grași polinesaturați, printre care se numără și precursorii prostaglandinelor.

Lipsa acizilor grași esențiali

Lipsa acizilor grași esențiali din dietă provoavă tulburări metabolice grave ca: întârzierea creșterii, dermite, căderea părului, necroze, leziuni la rinichi, acumularea de grăsimi în ficat, tulburarea funcției de reproducere. O poziție specialî ocupă din dietă care îndeplinește și rumătoarele funcții dinamice: contribuie la normalizarea nivelului de β-lipoproteine serice, care au în structura lor cea mai mare cantitate de colesterol și care sunt implicate în ateroscleroză; reduce hipertrigliceridemia indusă de glucide și nivelul de acid eicosatrienoic; reduce activitatea sintezei acizilor grași în ficat și returnarea colesterolului renal; favorizează lipoliza postheparinică, nivelul de acid arahidonic, activitatea acetilcolinesterazei și adenozintrifosfatazelor din membrane; favorizează activitatea enzimelor microzomale hepatice; favorizează producția de ceroide; intervine în reacțiile de oxidoreducere și în transportul de electroni.

Acidul linolenic adus prin dietă este rapid transformat în acizi grași polinesaturați cu 20-22 atomi de carbon, care sunt încorporați în mod preferențial în fosfolipidele anumitor celule, cum sunt neuronii și fotoreceptorii retinieni. Dacă aportul alimentar de acid linolenic este prea bogat, lipidele corporale se îmbogățesc în acizi grași polinesaturați derivați din acid linolenic și, în același timp, devin mai sărace în acizi grași polinesaturați derivați de la acidul linoleic. Există deci o competiție între acidul linolenic și derivații săi pe de o parte și acidul linoleic și derivații săi pe de altă parte.

Această competiție se explică prin asemănarea structurală care există între aceste două familii de acizi grași polinesaturați neconvertibili între ei și care antrenează inhibări reciproce la nivel enzimatic.
Trebuie arătat faptul că acidul linolenic alimentar nu poate corija simptomele grave aduse de carența în acid linoleic. De asemenea, un aport important de acid linolenic și derivații săi poate induce efecte defavorabile la animalele superioare, trebuind să fie un echilibru între cele două familii de acizi grași polinesaturați.

  • Facebook
  • Twitter
  • Google+

Sunteți interesat de articole? Abonați-vă!

Dacă doriți să fiți anunțați prin mail atunci când se publică articole noi pe site, folosiți căsuța de mai jos pentru a va abona. Introduceți numele și adresa de email, apoi dați click pe Mă Abonez! Intrați apoi pe adresa dvs. de mail și dați click pe linkul de confirmare!

Leave a Comment

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

This div height required for enabling the sticky sidebar