Ad Clicks : Ad Views : Ad Clicks : Ad Views : Ad Clicks : Ad Views : Ad Clicks : Ad Views : Ad Clicks : Ad Views : Ad Clicks : Ad Views : Ad Clicks : Ad Views : Ad Clicks : Ad Views : Ad Clicks : Ad Views : Ad Clicks : Ad Views : Ad Clicks : Ad Views : Ad Clicks : Ad Views : Ad Clicks : Ad Views : Ad Clicks : Ad Views : Ad Clicks : Ad Views : Ad Clicks : Ad Views : Ad Clicks : Ad Views : Ad Clicks : Ad Views :
Home / Băuturi alcoolice / Cazane de țuică – prețuri. Cum folosim și cum curățăm cazanele de țuică?

Cazane de țuică – prețuri. Cum folosim și cum curățăm cazanele de țuică?

/
/
/
92 Views

Cam toate cazanele de sunt compuse din 4 piese principale și anume: blaz, capac, tub lateral, răcitor (refrigerent). DE AICI AVEȚI POSIBILITATEA SĂ CUMPĂRAȚI CAZANE DE ȚUICĂ, în funcție de dorințele dvs. Prețul unui cazan de țuică poate varia între 990 de lei și 17.990 de lei, în funcție de dorințele dvs.

Din ce material se fac cazanele de țuică?

În prezent singurul material care se mai folosește este cuprul. Experiența a arătat că oțelul inoxi­dabil nu trebuie folosit decât la ră­citor și la conducte, pentru că nu coclește, precum cuprul. Cuprul însă captează diverse sub­stanțe (hidrogen sulfurat) care altfel ar ajunge în distilat. Din acest motiv, dacă vreți să obțineți un rachiu de calitate, nu fo­losiți cazane de oțel inoxidabil. Fiecare piesă a cazanului de țuică îndeplinește un rol vital în proces, pe care rachierul trebuie să îl cunoască.

Ce este blazul?

În el se încălzește borhotul pentru a se obține evaporarea substanțelor volatile. Cuprul conduce căldura extrem de bine – ajutându-vă să economisiți combustibil și încălzind borhotul rapid și uniform.

Capacul cazanului de țuica

Cazanul de țuică se închide cu un capac cu gât. Acesta poate avea cele mai diverse forme. Important este doar ca sub acest capac și deasupra blazului să se formeze un spațiu suficient de mare. Aici se vor strânge vaporii. În plus, are loc și o prerăcire. Suprafața întinsă a piesei și capacitatea cuprului de a conduce căldura duc la răcirea vaporilor. Pe peretele interior al capa­cului se condensează mai întâi substanțele cu cel mai ridicat punct de fierbere – în cazul nostru, apa și alcoolii superiori. Așadar, substanțele care fierb la temperaturi mai mari decât alcoolul condensează și se scurg înapoi în . Dacă lichidul face spumă puteți, în ultimă instanță, întinde un șer­vet umed și rece pe capac. Spuma se va răci și se va resobi. Dacă borhotul face spumă puteți folosi un antispumant. Din capac pornește tubul lateral (conducta).

Tubul lateral sau conducta

Această țeavă urcă spre răcitor. Și aici are loc o răcire ușoară, iar apa și uleiul de fuzil condensează pe interiorul con­ductei și se scurg înapoi în cazan. Așadar atunci când cumpărați un cazan de țuică asigurați-vă că capacul de deasupra gâtului este destul de mare și că, conducta este poziționată în urcare spre răcitor.

Răcitorul și instalația de măsurare a tăriei rachiului

Răcitorul are rolul de a lichefia vaporii. El trebuie să fie ast­fel construit încât să asigure o răcire și condensare completă a acestora. Rachiul brut sau rachiul rafinat trebuie să iasă rece. Dacă la evacuare el încă este cald vor apărea pierderi de și de aromă. Instalațiile de răcire vechi erau de multe ori prea slabe. În prezent există mai multe tipuri de răcitoare:

Răcitoare cu serpentină

Dimensiunea răcitorului trebuie să asigure evacuarea distilatu­lui suficient de rece.

Constă în general dintr-o conductă de cupru în formă de spirală introdusă într-un vas cilindric cu . Răcirea se face foarte eficient. Partea proastă este că se curăță foarte greu. Dacă stă mult timp nefolosită, conducta de răcire coclește și cocleala trece în distilat.

Răcitor cu talere

Într-un recipient cilindric de metal așezat în apă rece se gă­sesc plăci de metal de forma unor talere. Pe lângă faptul că răcește eficient, acest aparat se și curăță ușor. Arborele care susține talerele se scoate foarte ușor.

răcitor cu talere
răcitor cu talere

Răcitor cu elemente tubulare

Atenție: depuneri de calcar la utilizarea de apă dură!

Într-un cilindru se găsește un grup de țevi verticale care stau în apă rece. În interiorul acestora condensează amestecul care intră sub formă de vapori. Dacă apa este foarte dură se poate depune calcar pe țevi. Din acest motiv, răcitorul trebuie să fie prevăzut cu o posibilitate de deschidere pentru curățare. Unii rachieri folosesc două răcitoare: unul pentru prima și ul­tima apă (frunte și coadă), altul pentru apa mijlocie. Astfel, în ră­citorul pentru mijloc nu vor ajunge niciodată substanțe caracteristice fracțiunii de mijloc și terminale.

Cum se face alimentarea cu apă a răcitorului?

Trebuie să se facă întotdeauna de jos în sus. Apa rece trebuie să fie acolo pe unde se evacuează distilatul, iar cea caldă se eva­cuează pe sus. Rachiul iese din răcitor pe o conductă de evacuare și este captat într-un vas. Dezavan­tajul acestei metode este că pentru a se stabili tăria alcoolului va trebui mereu prelevată o canti­tate mică, pentru măsurători. Dacă produceți cantități mari de rachiu, vă puteți procura un dispozitiv special care se mon­tează pe evacuare.

Cum măsurăm tăria alcoolică a rachiului

Cazanul are o adâncitură în care se fixează alcoolmetrul. Astfel puteți citi oricând pe el tăria rachiului evacuat. Pentru a nu pierde alcool și aromă, acoperiți dispozitivul cu clopot de sticlă. Evacuarea rachiului din răcitor în vasul de colectare trebuie să se facă pe cel mai scurt drum posibil și fără contact cu aerul (se pierd alcool și arome). Niciodată să nu lăsați rachiul pur și simplu să curgă într-un vas neacoperit. La captarea primei ape îndepărtați dispozitivul de pe evacuare, altfel substanțele din aceasta vor rămâne în el (o altă variantă ar fi folosirea unui dispozitiv cu scurgere în partea inferioară).

Tipuri de cazane de țuică (vezi aici diverse oferte de cumpărare)

Există două tipuri de cazane de țuică:

  • cazane de țuică simple compuse din blaz, capac, tub lateral și răcitor. Rachiul va trebui distilat de două ori (rachiu brut, rachiu rafinat).
  • cazane de țuică simple cu coloană de rectificare (coloane de dis­tilare). Este suficient să distilați o singură dată.

Metode de încălzire:

  • încălzirea directă, la cazane de țuică cu perete simplu
  • încălzire indirectă, la cazane de țuică cu baie de apă sau de ulei
  • încălzire electrică, la cazane de țuică cu baie de apă sau de ulei.

încălzirea trebuie să fie reglabilă pentru a putea fi adaptată la procesul de .

Avantajul la încălzirea electrică este că puteți regla tempe­ratura extrem de precis, în plus nu aveți nevoie de horn. Însă prețul acestui tip de cazan este mai ridicat decât al celorlalte modele. (vezi aici modele de cazane de țuica).

Înainte de a achiziționa un cazan cu încălzire electrică ve­rificați dacă aveți unde să îl conectați la rețeaua de energie electrică (aproximativ 15kW) și luați în calcul și prețul curentului. Dacă aveți combustibil în propria gospodărie, cazanul încălzit la foc va fi o soluție mult mai economică. Cazanul încălzit electric nu emană aproape deloc căldură în încăpere. Dacă aceasta nu are instalație de încălzire – caz frecvent – se recomandă mai repede un cazan cu foc, care va încălzi și camera. Acest aspect este important mai ales atunci când camera unde se distilează este și cameră de . Astfel veți avea o încăpere caldă pentru borhotul târziu.

Cum este construit un cazan de țuică?

Cazane de țuică cu perete simplu

Borhotul gros se „prinde” ușor iar gustul de ars este preluat de distilat.

Pentru mult timp, acesta a fost singurul model de cazan existent. Între foc și borhot nu stă decât tabla. Încălzirea borhotului are loc direct. Combustibilul se folosește foarte eficient însă marele dezavantaj este că borhoturile, mai ales cele mai groase, se prind ușor de fundul cazanului. Substanțele care iau naștere trec apoi, din păcate, în distilat, reducându-i calitatea sau chiar făcându-l necomestibil. Nici cărbu­nii nu mai ajută în astfel de cazuri. În aceste cazane de țuică trebuie turnate doar borhoturi mai grosiere, cu bucăți mai mari de fruct, iar încălzirea trebuie să se facă foarte precaut.

Cazane de țuică cu perete dublu

Cazanul cu baie de apă – transfer bun al căldurii, fără „prinde­rea” borhotului.

Date fiind dezavantajele cazanului cu perete simplu, cel cu perete dublu se folosește din ce în ce mai des. Subclasificarea se face în funcție de lichidul din interior – apă sau ulei (cazan cu baie de apă, respectiv, cu baie de ulei). Focul încălzește mai întâi lichidul dintre pereți, care transmite căldura borhotului. La cazanele cu ulei se mai poate întâmpla în unele cazuri să se ardă borhotul (mai ales la golire), așadar cele cu baie de apă simt cele mai convenabile pentru rachierii amatori.

Borhotul nu se arde și distilarea merge fără probleme. Pentru ca tot alcoolul să se evapore va trebui ca tempera­tura apei din baie să fie mai mare de 100° C. Acest lucru se obține prin menținerea băii de apă închise etanș la o presiune cu până la 0,5 bari mai mare decât cea normală. Pentru ca presiunea să nu depășească această limită trebuie instalată o supapă de siguranță. O metodă care s-a dovedit a fi foarte bună este încălzirea cu gaz sau cu ulei, pentru că permite reglarea automată a temperaturii. Astfel, aceasta poate fi controlată constant, obținându- se o distilare eterogenă.

Cazan de tuica: cu perete simplu (stânga) și cu perete dublu (dreapta)
Cazan de țuică: cu perete simplu (stânga) și cu perete dublu (dreapta)

Cum se umple și cum se golește cazanul de țuică?

Aceste operațiuni trebuie executate rapid și fără probleme deosebite, mai ales de către rachierii amatori, pentru ca durata stabilită pentru distilare să fie utilizată la maximum. Pentru umplere trebuie să existe o deschizătură suficient de mare. Vă puteți folosi și de o pâlnie. În plus, gura de umplere trebuie să se deschidă și să se închidă repede. De multe ori accesul la aceasta se face prin înlăturarea capacului. Există însă și cazane de țuică cu deschizătură proprie (vezi aici tipuri de cazane de țuică).

Pentru golire aveți, în principiu, trei posibilități:

  • Golire prin înclinarea întregului cazan – metodă rapidă și ușoară
  • Golire prin stuțuri laterale, aplicate în partea de jos. Diametrul acestora trebuie să fie de minimum 15 – 20 cm pentru a permite și evacuarea borhotului mai gros.
  • Scoaterea cu un recipient a borhotului din cazanele vechi, zidite, se mai întâlnește foarte rar în ziua de azi. Această metodă cere foarte mult timp și nu se recomandă.

În timpul distilării propriu-zise asigurați-vă că aveți cazanul închis etanș, în toate punctele. Chiar și o scăpare foarte mică poate duce la pierderi mari de alcool.

De ce mai aveți nevoie pe lângă cazane de țuică? (vezi aici alte oferte de butoaie, damigene, dop damigeană etc.)

  • baie de apă până la 0,5 bar
  • robinet de golire sau dispozitiv pentru înclinat
  • amestecător
  • țeavă prin care aburul din baia de apă să fie condus în blaz (conductă de abur)
  • încălzire cu gaz, cu ulei sau electrică
  • baie de ulei
  • instalații de rectificare, compuse din maximum 3 nivele de distilare (talere) și deflegmator

Coloane de distilare (instalații de rectificare)

Pentru a obține un alcool mai concentrat trebuie să distilați de două ori dacă lucrați cu instalație simplă (blaz, capac, tub lateral și răcitor). Pentru producerea dintr-un singur pas a unor distilate con­centrate s-au construit coloane speciale de rectificare. În interiorul acestora simt montate talere de rectificare care pot avea formă de clopote, site etc.

Care sunt avantajele față de instalațiile simple de distilare?

  • ajunge o singură distilare pentru obținerea unui alcool concentrat
  • timpul de lucru se reduce
  • consumul de combustibil pentru încălzire și de apă este redus.

Care sunt dezavantajele față de instalațiile simple de distilare?

  • preț de achiziție ridicat
  • se lucrează mai greu

Ce este rectificarea?

Amestecul de vapori de apă și de alcool (rachiul brut) urcă din blaz și ajunge la primul taler, deasupra căruia a condensat o baie de lichid. Amestecul de vapori este obligat să treacă prin acest lichid, astfel răcindu-se și pierzând din apă (pentru că aceasta are punctul de fierbere mai ridicat decât cel al alcoo­lului); automat, concentrația de alcool a amestecului de vapori va fi mai mare. Acesta ar fi rachiul rafinat. Amestecul de vapori își continuă drumul, trecând de cel de-al doilea taler, se mai răcește, se mai condensează niște apă, iar crește procentul de alcool din amestec (acesta ar fi al doilea rachiu rafinat).

Apoi aburii trec de al treilea taler unde conținutul de alcool crește și mai mult, prin același proces (al treilea rachiu rafinat). Dacă instalația are și deflegmator se poate face o răcire prin care se obține creșterea și mai mare a procentului de alcool din distilat, prin condensarea încă a unei cantități de apă.

Rachiul astfel obținut va fi foarte tare dar nu prea aromat. Prin pornirea și oprirea talerelor și ale deflegmatorului în funcție de materia primă, se poate obține un distilat foarte aro­mat. La fiecare taler și în deflegmator se elimină substanțe cu punct de fierbere din ce în ce mai mare (din coada de disti­lare).

Concentrația de alcool crește de la taler la taler

a

La unele cazane de țuică se poate regla starea lichidu­lui din jurul talerelor. La „fierbere” este mai jos. Vaporii trec re­pede prin lichid. Rachiul nu va fi atât de concentrat, dar i se va păstra aroma. La „clocot” lichidul este mai mult, așadar se și filtrează mai mult din amestec și se obține un distilat mai tare. Distilatul în coloană este o joacă cu talerele și cu deflegmatorul. Fabricantul oferă și instrucțiuni la vânzare.

Ce este și ce face deflegmatorul?

Deflegmatorul se mai numește și prerăcitor, pentru că este situat înaintea răcitorului. Prin prerăcire se înțelege o con­densare parțială. Așadar, deflegmatorul este un dispozitiv suplimentar de rectificare. În principiu, el este un răcitor cu apă care poate lua diverse forme (rezervor de apă, sistem de conducte).

Mărimea suprafeței de răcire depinde de tipul de aparat; aceasta este reglată de rezervorul de apă (plin, plin pe jumătate sau până la o treime). Cu cât este mai rece, cu atât mai mult condens se va forma și se va scurge înapoi în blaz. Totuși, se va scurge mai multă apă decât alcool (pentru că aceasta are punctul de fierbere mai înalt).

Amestecul de vapori rămas conține din ce în ce mai mult alcool, ceea ce face ca și distilatul care iese din răcitor să fie implicit mai tare.

Dacă răcirea este prea puternică va crește conținutul de al­cool dar se va pierde aroma. Așadar, trebuie găsită o cale de mijloc. Nu există instrucțiuni de utilizare exacte, fiecare rachier trebuie să facă propriile experimente, să guste și să își noteze cel mai bun rezultat. Produsul finit trebuie să fie foarte aromat și suficient de tare.

Dacă vă completați cazanul de țuică cu un deflegmator (fără coloană), respectați durata de distilare. Dacă îl mânuiți corect, veți vedea că are avantajele sale.

După ce le-am folosit, cum curățăm/spălăm cazanele de țuică?

Curățenia este una dintre condițiile de bază pentru obține­rea unui distilat bun, pur. Este vorba, desigur, și despre igiena cazanului de țuică. Un cazan care lucește pe dinafară este fără îndoială frumos, dar pentru rachiu mai important este in­teriorul. Cuprul trebuie să lucească, pentru a putea forma compuși ai sulfului cu cianura.

La suprafața lui apar sedi­mente care trebuie îndepărtate (prin spălare, cu peria etc.). În cadrul acestui proces se consumă din material, pentru că în blaz se formează compuși ai cuprului. În plus, cuprul curat are rol de catalizator. Poate declanșa transfomări în borhot sau în rachiul brut fără a se consuma.

În principiu, pentru a curăța cazanele de țuică aveți nevoie de două soluții diferite:

  • O soluție alcalină (leșie) pentru depunerile grase. Puteți folosi sodă, soluție de sodă caustică și alte produse din comerțul de specialitate.
  • O soluție acidă pentru îndepărtarea diverselor depuneri și pentru neutralizare după o substanță alcalină. Puteți fo­losi acid citric.

La unele tipuri de murdărie va trebui să testați care funcționează mai bine – baza sau acidul.

Murdăria din cazanul de țuică poate duce la distilarea greșită

Curățarea individuală a pieselor cazanului de țuică

După fiecare rachiu ar trebui curățat cazanul de țuică cu apă și cu o perie moale. Din când în când se recomandă și o curățare alcalină. Cuprul trebuie să fie mereu curat și stră­lucitor, pentru a permite fixarea compușilor sulfului și a cia­nurii.

Înaintea distilării rachiului rafinat – ultima etapă – trebuie făcută o curățare temeinică. Orice impuritate se va simți în dis­tilat. Răcitorul și tubul lateral sunt cele mai propice locuri de depozitare a murdăriei. Spălați totul cu leșie caldă 0,5%. Introduceți o perie pentru sticle în răcitor și în tubul lateral și umpleți-le cu leșie.

Procedați la fel pentru blaz şi capac, apoi clătiți bine cu apă călduță. Răcitorul cu serpentină se umple cu leșie, se lasă o perioadă de timp și apoi se clătește temeinic. Foarte bun este și un aparat de curățare cu aburi, cu presiune redusă (cca 70 bari). Curățarea ocazională cu vapori este mereu binevenită.

Pentru curățarea cuprului la exterior, aplicați soluție de acid citric 10% pe piesele calde și clătiți imediat. Oțelul inoxidabil se spală cu leșie sau cu detergenți speciali. Cazanele de țuică modeme au dispozitiv special de curățare propriu; fabricantul ar trebui să ofere și instrucțiuni de utilizare a acestuia.

Ce trebuie să aveți în vedere la curățarea cazanelor de țuică?

Premisele curățării descrise mai jos sunt:

  • blazul, capacul și coloana sunt echipate cu țâșnitori
  • conductele au racord central
  • aveți la dispoziție o pompă rezistentă la acizi și baze, cu racorduri și furtun corespunzătoare.

Pentru asigurarea circulației pompa trebuie instalată, cu ra­corduri și furtun, în așa fel încât capătul de aspirație să fie pe racordul de evacuare a borhotului iar cel de pompare să fie montat la racordul central al conductelor care duc la țâșnitori. Astfel, soluția de curățare pompată se strânge în punctul cel mai de jos al blazului (racordul de evacuare a borhotului) și poate fi repompată.

Curățați mai întâi blazul, capacul și coloana, inclusiv de impurități precum pielițele, sâmburii, resturile de borhot etc.

Cei cinci pași ai curățării cazanului de țuică

Turnați fiecare soluție de curățare separat în blaz și circulați-le aproximativ 10-15 minute.

  • Pasul 1: Clătiți 2 minute cu apă, dacă este posibil caldă la aproximativ 70° C.
  • Pasul 2: Circulați aproximativ 10-15 minute (sau mai mult, dacă este nevoie) o soluție de leșie 0,5% (sodă, sodă caustică, leșie de potasiu) sau o soluție pentru mașina de spălat vase (la aproximativ 60° C).
  • Pasul 3: Clătiți cu apă caldă aproximativ 5 minute.
  • Pasul 4: Circulați aproximativ 10 minute o soluție de acid citric 2 %la aprox. 30° C.
  • Pasul 5: Clătiți cu apă caldă sau rece timp de aproximativ 2 minute.

  • Facebook
  • Twitter
  • Google+

Sunteți interesat de articole? Abonați-vă!

Dacă doriți să fiți anunțați prin mail atunci când se publică articole noi pe site, folosiți căsuța de mai jos pentru a va abona. Introduceți numele și adresa de email, apoi dați click pe Mă Abonez! Intrați apoi pe adresa dvs. de mail și dați click pe linkul de confirmare!

Leave a Comment

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

This div height required for enabling the sticky sidebar