Ad Clicks : Ad Views : Ad Clicks : Ad Views : Ad Clicks : Ad Views : Ad Clicks : Ad Views : Ad Clicks : Ad Views : Ad Clicks : Ad Views : Ad Clicks : Ad Views : Ad Clicks : Ad Views : Ad Clicks : Ad Views : Ad Clicks : Ad Views : Ad Clicks : Ad Views : Ad Clicks : Ad Views : Ad Clicks : Ad Views : Ad Clicks : Ad Views : Ad Clicks : Ad Views : Ad Clicks : Ad Views : Ad Clicks : Ad Views : Ad Clicks : Ad Views :
Home / Corpul uman / De ce căscăm? De ce strănutăm? De ce sughițim? Ce se întâmplă când te îneci?

De ce căscăm? De ce strănutăm? De ce sughițim? Ce se întâmplă când te îneci?

/
/
/
209 Views

Multă lume se întreabă de ce căscăm. Căscatul nu este neapărat un semn că ne plictisim. Se pare că este o reacție automată a organismului, un reflex în urma deficitului de oxigen.

De ce căscăm?

Începem să căscăm atunci când am respirat mai mult timp „fără viață”. De exemplu, atunci când stăm liniștiți și ne concentrăm asupra unei cărți sau atunci când suntem obosiți. O respirație „fără viață înseamnă că în plămâni se schimbă o cantitate mai mică de aer decât la o respirație „normală”.

În acest fel crește cantitatea de dioxid de carbon din sânge, în timp ce aportul de oxigen scade. Atunci când lipsa de oxigen depășește o anumită valoare, este declanșat reflexul căscatului – mai ales când vedem și pe altcineva căscând. Prin căscat se inspiră de câteva ori mai adânc și se înlătură problema. Dar numai pentru scurt timp. Abia după o plimbare în aer liber, unde putem să respirăm adânc, sau făcând exerciții de respirație activă, puternică poate fi înlăturat reflexul pentru o perioadă mai lungă de timp. Sau dacă ne așezăm în pat: în poziția culcat, corpul are nevoie de mai puțin oxigen, pentru că mulți dintre mușchi se pot relaxa, iar acest lucru duce la „economisire” de oxigen.

De ce strănutăm? Ce se întâmplă când strănutăm?

În mucoasa noastră nazală se prinde murdărie, care este eliminată de regulă prin tuse sau este înghițită. Prin mișcarea lor, milioane de perișori (numiți cili) împing corpurile străine în direcția nas și gură. Se întâmplă uneori ca acestea să rămână lipsite de mucoasa nazală, neputând fi astfel înlăturate. Dar este obligatoriu să le eliminăm rapid pentru că irită pielea. Poate fi vorba despre polen, praf, agenți patogeni sau anumite substanțe chimice. Mucoasa dă atunci semnalul centrului de control al respirației din creier, de unde nevoia de a strănuta. În una, două secunde se declanșează un proces automat, reflex. Cocoșul pieptului se dilată și inspirăm adânc. Apoi se închid căile respiratorii, iar pieptul apasă pe plămân până când aerul ajunge sub o presiune mare.

Citește și: Cum se formează vocea? De ce uneori ne schimbăm vocea?

În clipa următoare, căile respiratorii se deschid brusc și un val de aer țâșnește afară prin nas și prin gură, ducând cu sine și respectivul corp străin. Există mulți oameni, cam 20 până la 30 la sută, la care se declanșează strănutul atunci când se uită în lumină puternică sau în soare. La alții nu se întâmplă așa ceva. Această însușire pare a fi ereditară. Ea depinde de conexiunile neuronale din creier.

De ce sughițăm? Cum se formează sughițul?

Sughițul e neplăcut și de multe ori penibil. Cauza este diafragma, mușchiul dintre piept și abdomen, care este important pentru respirație. Băuturile reci, mâncatul pe fugă sau alimentele prea picante pot irita diafragma. Atunci, aceasta se încordează brusc, astfel încât și plămânul trage aer la fel de convulsiv. Drept urmare, glota din laringe se strânge – și așa se naște cunoscutul hâc.

Cum scap de sughit? Sunt multe soluții împotriva sughițului: distragerea atenției, un pahar cu lapte cald sau o bucățică zahăr. Uneori poate fi de folos și dacă ținem respirația pentru scurt timp. Sau să ne concentrăm asupra zonei diafragmei încercând să o destindem.

Ce se întâmplă când te „îneci”?

Multe lucruri se întâmplă în corpul nostru de la sine, fără să trebui­ască să ne îngrijim de ele în mod deosebit. Astfel, la naștere, suntem capabili să înghițim și să sugem și, în același timp, chiar și să respirăm. Urmărind însă acestea cu mai multă atenție, ne dăm seama că ele reprezintă o performanță uimitoare a organismului. Din gât pleacă două căi: esofagul către stomac și laringele cu traheea spre plămâni. În timp ce aerul care pătrunde prin esofag nu are efecte negative – acesta este oricum deschis și plin de aer – lichidul sau hrana solidă poate răni căile respiratorii atât de sensibile, dar mai ales plămânii.

Se poate întâmpla însă ca acest reflex să fie deranjat, dacă vorbim și mâncăm în același timp, dacă înghițim o îmbucătură prea mare sau dacă respirarăm greșeală în timp ce bem. În acel moment, corpul străin provoacă tuse, care îl împinge cu fluxul de aer din trahee.

  • Facebook
  • Twitter
  • Google+

Sunteți interesat de articole? Abonați-vă!

Dacă doriți să fiți anunțați prin mail atunci când se publică articole noi pe site, folosiți căsuța de mai jos pentru a va abona. Introduceți numele și adresa de email, apoi dați click pe Mă Abonez! Intrați apoi pe adresa dvs. de mail și dați click pe linkul de confirmare!

Leave a Comment

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

This div height required for enabling the sticky sidebar