Ad Clicks :Ad Views : Ad Clicks :Ad Views : Ad Clicks :Ad Views : Ad Clicks :Ad Views : Ad Clicks :Ad Views : Ad Clicks :Ad Views : Ad Clicks :Ad Views : Ad Clicks :Ad Views : Ad Clicks :Ad Views : Ad Clicks :Ad Views : Ad Clicks :Ad Views : Ad Clicks :Ad Views :

Bumbacul. Cum se cultivă? Când se recoltează? Cum se păstrează?

/
/
289 Views

este cea mai importantă textilă și asigură peste 70-75% din producția mondială de fibre vegetale. Fibra de bumbac formată pe tegumentul seminței are câteva caracteristici care îi dau o valoare de întrebuințare deosebită: finețe, elasticitate, hidroscopicitate, rezistență la rupere, filare, torsiune și colorare uniformă.

După lungime, fibrele de bumbac se clasifică în:

  • lungi și foarte lungi: 32-35 mm;
  • mijlocii superioare: 28-31 mm;
  • mijlocii curente: 23-27 mm;
  • scurte: 18-22 mm.

Fibrele lungi și foarte lungi se găsesc la bumbacul insular (Gossypium barbadense). Fibrele lungi și fine se utilizează sub diverse forme la fabricarea diferitelor țesături. Fibrele mijlocii se folosesc ca băteală, la fabricarea de stofe și pânzeturi cu diverse destinații. Fibra foarte scurtă se utilizează pentru obținerea bumbacului hidrofil, a vatei, a celulozei fine, a hârtiei de scris și a hârtiei de filtru.

Vezi aici oferte de motosape și motocultoare

Din fibra de bumbac se obțin:

  • ață de diverse grosimi;
  • mătase artificială;
  • țesături filtru cu utilizări diverse;
  • țesături impregnate cu cauciuc.

Importanța bumbacului a crescut o dată cu marile descoperiri din industria textilă. Sămânța de bumbac conține 20-27% ulei semisicativ, care, prin rafinare, se utilizează ca ulei alimentar și la fabricarea margarinei. Uleiul nerafinat se folosește în industria vopselelor și la obținerea glicerinei. Din punct de vedere al uleiului, bumbacul ocupă unul dintre primele locuri în producția mondială de ulei. Miezul semințelor are un conținut ridicat de proteine (21,2-29,4%), utilizate în preparatele din carne, prăjituri și pâine. Bumbacul este o importantă sursă de proteină vegetală.

Turtele rămase de la extragerea uleiului, din cauza alcaloidului gossypol, cu un anumit grad de toxicitate, se folosesc în cantități moderate în hrana animalelor. Cojile (tegumentul) conțin 45% celuloză și se utilizează la:

  • producerea hârtiei și a cartoanelor pentru ambalaj;
  • fabricarea cauciucului sintetic;
  • fabricarea maselor plastice.

Bumbacul este o importantă plantă meliferă, datorită glandelor nectarifere de la baza corolei.

Răspândirea culturii de bumbac

Bumbacul este una dintre cele mai vechi plante cultivate, cca 3000 de ani Î.Ch. Provine din două centre genice: Asia și America. În Europa, el a fost introdus în cultură de către arabi și turci. Suprafața mondială cultivată cu bumbac este de cca 32-35 mii. ha, cu o producție de fibre totală de 33-35 mii. tone. Țări mari cultivatoare de bumbac sunt: India, China, S.U.A., Pakistan, Brazilia, Egipt, țările Asiei Centrale etc. Bumbacul este un produs extrem de important în comerțul internațional. Cele mai mari exportatoare de bumbac sunt: S.U.A., Pakistan, Egiptul, Sudan, Brazilia etc. În România, suprafața cultivată cu bumbac este neglijabilă, deși în sudul țării s-ar putea cultiva câteva mii de hectare.

Bumbacul – cerințe în ceea ce privește factorii de vegetație

Bumbacul este o plantă termofilă cultivată în emisfera nordică până la paralela de 40° latitudine nordică, iar în emisfera sudică până la și 35°.

Bumbacul – cerințe față de căldură

Bumbacul are cerințe ridicate față de temperatură. Pentru germinare este nevoie de o temperatură minimă de 12-14 °C. Temperatura optimă pentru creștere este de 20-28°, iar pentru îmbobocire-înflorire de 25-28 °C. Constanta termică este de 3200-3400 °C la soiurile timpurii, 3650 °C la soiurile tardive și 3800-4000 °C la soiurile din specia G. barbadense. Creșterea și dezvoltarea bumbacului sunt satisfăcătoare când temperatura medie pe întreaga vegetație este de 25-30 °C. Bumbacul este sensibil la temperaturile scăzute și la oscilațiile de temperatură. Temperaturile de sub 0 °C distrug plantele tinere, iar la -1 °C sunt distruse plantele mature.

Cum se cultivă bumbacul?
bumbacul?

La temperatura de 15-16 °C cad mulți boboci florali. Temperatura de coacere este de 25-28 °C. Brumele timpurii din toamnă întrerup maturitatea și înrăutățesc calitatea fibrelor.

Bumbacul – cerințe față de lumină

Bumbacul este o plantă de zi scurtă, iubitoare de lumină. În condiții de nebu­lozitate accentuată, se întârzie parcurgerea fazelor de vegetație. La noi în țară, bumbacul dă producții sigure dacă în perioada 1 mai-31 octombrie se adună cel puțin 1500 de ore de strălucire a soarelui (85 de zile de cer senin). Timpul înnourat în timpul vegetației influențează negativ fructificarea și calitatea fibrelor.

Bumbacul – cerințe față de apă

Bumbacul are cerințe moderate în-ce privește apa, coeficientul de transpirație fiind de 350-650 unități de apă pentru o unitate de substanță uscată. El are un necesar de precipitații de 500-800 mm, din care 75-80% este apa efectiv consumată de plantă.

Fazele critice se manifestă de la îmbobocire-înflorire și la formarea capsulelor, când se consumă 50% din totalul necesarului de apă al bumbacului (60-90 m³/ha/zi). Consumul maxim de apă zilnic se înregistrează în lunile iulie-august. Pentru bumbac, repartiția precipitațiilor este mai importantă decât cantitatea lor. Din totalul precipitațiilor căzute în perioada de vegetație, 120-180 mm sunt necesari în perioada de creștere a tulpinii și 80-120 mm în perioada de creștere și dezvoltare a capsulelor. Vremea umedă și răcoroasă prejudiciază producția de fibre. Umiditatea relativă a aerului nu trebuie să scadă de-a lungul perioadei de vegetație sub 50%. Sub această limită, bobocii florali cad. Cu toate acestea, bumbacul are o rezistentă bună la secetă, datorită:

  • sistemului radicular foarte bine dezvoltat în profunzimea solului;
  • xerofitismului (culoarea închisă a frunzelor), reducerii suprafeței foliare în perioada de secetă, când frunzele își îndoaie marginile în sus; în condițiile țării noastre, pe întreaga perioadă de vegetație, bumbacul are nevoie de 300 mm de precipitații, din care 200 mm în lunile mai-iulie și 100 mm în perioada august-septembrie; excesul de umiditate în sol și în atmosferă este dăunător pentru bumbac; cea mai bună calitate a fibrelor de bumbac se realizează în zonele călduroase, unde apa se asigură prin irigare.

Bumbacul – cerințe față de sol

Bumbacul are cerințe ridicate față de sol. El dă cele mai bune producții pe soluri:

  • cu textură mijlocie, profunde și fertile;
  • cu reacție neutră spre slab acidă;
  • cu expoziție sudică și adăpostite de vânturi puternice.

Nu se cultivă pe:

  • soluri grele și umede;
  • soluri nisipoase sau sărăturoase;
  • soluri cu apă freatică la o adâncime mai mică de 2 m.

Pentru a se evita disproporțiile între creșterile vegetative și cele generative, bumbacul se cultivă pe soluri cu fertilitate mijlocie.

Unde se cultivă bumbacul?

Zonele care oferă condiții optime pentru bumbac în țara noastră sunt destul de restrânse, ca urmare a particularităților biologice ale bumbacului. Având în vedere cerințele bumbacului față de factorii climatici, suprafața care oferă aceste condiții este situată de-a lungul Dunării, pe o fâșie lată de 20-40 km, întinsă între Izvoarele Mehedinți și Fetești-Ialomița. În aceste zone, într-o rotație de 5-6 ani, bumbacul s-ar putea cultiva pe cca 30000-35000 ha, cu o producție medie de cca 1300-1500 kg/ha bumbac brut. Numai pe terasa I a Dunării și în sud-vestul Dobrogei se pot cultiva cu bumbac 12000 ha.

Cum se cultivă bumbacul?

Bumbacul se amplasează pe sole plane, cu expoziție sudică, sud-estică, sud- vestică, adăpostite de liziere de păduri, perdele de protecție sau sate.

Rotația culturilor

În cadrul asolamentului de 3-5 ani, bumbacul se amplasează după:

  • lucernă, anul II de cultură;
  • ierburi perene;
  • de toamnă;
  • plante prășitoare: porumb, sfeclă pentru zahăr, floarea-soarelui, ricin și tutun. Nu se cultivă după leguminoase pentru boabe, pentru că azotul rămas în sol favorizează creșterile vegetative în defavoarea celor generative și se prelungește perioada de vegetație, cu consecințe negative asupra producției.

Se cultivă în monocultură 2-3 ani când planta premergătoare a fost lucerna și solul nu este infestat cu boli și dăunători. În țări mari cultivatoare (S.U.A), bumbacul se cultivă pe același teren mai mulți ani la rând, cu luarea unor măsuri de prevenire a atacului de boli și dăunători.

Fertilizarea culturii de bumbac

Bumbacul este o cultură cu consum mare de elemente nutritive. La 100 kg de bumbac brut, se consumă: 6,0 kg azot; 1,3 kg fosfor; 4,0 kg potasiu și 6,3 kg . Consumul de elemente nutritive este egal cu cel al unei producții de 25 t . În sistemul de nutriție al bumbacului, cele trei macroelemente fertilizante joacă un rol determinant pentru cantitatea și calitatea producției. Consumul maxim de elemente nutritive se înregistrează în perioada îmbobocitului și a deschiderii primelor capsule. Azotul, în doze optime, contribuie la:

  • creșterea plantelor, a numărului de ramuri și capsule;
  • reducerea fenomenului de avortare a florilor;
  • creșterea în dimensiuni a capsulelor și fibrelor, în lipsa azotului:
  • plantele rămân mici, nedezvoltate, cu fructificații puține;
  • se amplifică fenomenul de cădere a bobocilor florali.

Aplicat în exces, azotul determină:

  • dezechilibre între creșterile vegetative și cele generative;
  • reducerea fructificării în favoarea creșterilor vegetative; raportul între părțile vegetative și cele generative trebuie să se mențină la: 1,1:1:1-1,3.

Fosforul are o influență favorabilă:

  • dezvoltă organele generative și fructifere;
  • grăbește înfloritul și maturizarea capsulelor cu până la 3-5 zile;
  • crește ponderea semințelor în capsule;
  • mărește producția de bumbac brut și net;
  • îmbunătățește calitatea fibrelor (finețea, culoarea, dimensiunile, rezistența). Potasiul îmbunătățește fructificarea și calitatea fibrelor de bumbac. Influențează favorabil creșterea și dezvoltarea capsulelor. De asemenea, reduce și favorizează dezvoltarea sistemului radicular. Mărește rezistența la boli.

Stabilirea dozelor de elemente fertilizante la bumbac se face în funcție de:

  • fertilitatea solului;
  • planta premergătoare;
  • rezerva de apă din sol la începutul vegetației.

După porumb, floarea-soarelui, sfecla pentru zahăr și cerealele păioase, se aplică doze moderate de cu azot și fosfor: 40-60 kg/ha azot s.a. și 30-70 kg/ha fosfor s.a. Raportul AZOT:FOSFOR trebuie să fie de 1:1 sau 1:1,5, acesta din urmă fiind cel mai indicat pentru cultura de bumbac.

După lucerna, se aplică numai îngrășămintele fosfatice, în doze de 30-40 kg/ha fosfor. În funcție de planta premergătoare, dozele de azot variază de la 32-48 kg/ha la 64 kg/ha. În doze mai mari de 50 kg/ha s.a, azotul se administrează numai pe terenuri sărace în elemente fertilizante sau după prășitoare. După leguminoasele anuale, se menține îngrășământul cu fosfor, iar cel cu azot se exclude. Pe soluri cu fertilitate mai scăzută, nefertilizate corespunzător în anii anteriori, se aplică: 90 kg/ha N şi 70 kg/ha P205 după oricare premergătoare, exceptând leguminoasele, după care dozele de azot se reduc la jumătate.

În zona de cultură a bumbacului, atât azotul, cât și fosforul se aplică sub lucrările de bază ale solului. Îngrășămintele complexe asigură rezultate bune dacă sunt încorporate sub lucrările de pregătire a patului germinativ. Gunoiul de grajd în doză de 20 t/ha, în complex cu 30-80 kg/ha fosfor, se administrează sub arătura de bază. În verile secetoase, se obțin rezultate foarte bune prin aplicarea îngrășămintelor foliare în perioada de butonizare-înflorit.

Lucrările solului în cultura de bumbac

Dezmiriștirea după recoltarea plantei premergătoare, cu grapa cu discuri, la adâncimea de 8-12 cm, are un efect favorabil asupra însușirilor de fertilitate a solului și ajută la combaterea buruienilor și a unor dăunători din sol. Arătura de bază se face la adâncimea de 25-30 cm, în agregat cu grapa stelată. Ea se execută cât mai aproape de momentul recoltării plantei premergătoare sau la 10-14 zile după dezmiriștire. La intrarea în iarnă, arătura trebuie să fie afânată, fără buruieni şi nivelată. Aceasta se realizează prin lucrări repetate cu grapa cu discuri, în agregat cu grapa cu colți reglabili sau cu combinatorul. Patul germinativ se pregătește prin lucrări succesive (2-3) de afânare și de eliminare a buruienilor răsărite până în preajma semănatului, când se lucrează cu combinatorul, la adâncimea de 4-5 cm. Pentru a nu se pierde apa, este bine ca primăvara să se facă cât mai puține lucrări.

Când se seamănă bumbacul?

Sămânța destinată semănatului trebuie să fie: din recolta anului anterior, din capsule recoltate înainte de venirea brumelor, certificată cu puritatea de minim 98%, germinația de minim 80% și MMB de minim 80 g. Rezultatele cele mai bune se obțin cu sămânța a cărei germinație depășește 90%. Pentru semănat, sămânța se supune câtorva tratamente. Delinterarea constă în eliminarea fibrelor de pe suprafața seminței, folosind acid sulfuric concentrat (66 °Be), încălzit la 35-40 °C, în cantitate de 8-12 l/100 kg sămânță.

Prin tratarea seminței cu acid sulfuric, se combate și o serie de boli (bacterioza Xanthomonas malvacearum). În același timp, acidul sulfuric reduce grosimea tegumentului, favorizând germinarea semințelor și răsărirea mai rapidă a plantelor de bumbac. După tratament, sămânța se ambalează în saci, dezinfectați cu soluție de formolină în concentrație de 5%. Sămânța destinată semănatului se tratează împotriva unor agenți patogeni cu Vitavax 200 g/100 kg. Împotriva dăunătorilor din sol (viermii sârmă), sămânța se poate trata cu GAUCHO 360 în doza de 600 g/t de sămânță.

Când se seamănă bumbacul?

Semănatul poate începe când la adâncimea de 5 cm temperatura minimă a solului este de 11-12 °C, iar cea a aerului, de 13-15 °C. Calendaristic, în zonele de cultură ale țării noastre, bumbacul se seamănă după 15 aprilie. Se obțin rezultate foarte bune și sigure prin semănatul bumbacului în ultima decadă a lunii aprilie. Întârzierea semănatului până în perioada 1-10 mai nu aduce prejudicii producției de bumbac.

Întârzierea semănatului sau reînsămânțarea unor culturi de bumbac distruse de brume conduce la realizarea unor producții scăzute de bumbac sau chiar compromiterea culturii. Densitatea reglează creșterea, dezvoltarea, producția și mai ales maturitatea capsulelor. Prin semănat, trebuie asigurate: 30-35 b.g./m² în funcție de condițiile de semănat, realizându-se la răsărire 25-30 plante/m², iar la recoltare 24-29 plante/m2. La bumbac, densitatea optimă se stabilește ținându-se seama numai de producția obținută înainte de brume. Pe plan mondial, densitatea la bumbac variază foarte mult: 110-250 mii plante/ha. Densitățile mai mari reduc gradul de ramificare și măresc uniformitatea de maturizare.

Bumbacul
Bumbacul

Cantitatea de sămânță este de 25-35 kg/ha. La stabilirea densității și a cantității de sămânță pe hectar se ține seama de faptul că în timpul vegetației se pot pierde cca 50% din plante. Distanța între rânduri este de 60 cm, cu distanța între plante, pe rând, de 7 cm. Pe plan mondial, distanța între rânduri la bumbac este 100 cm (S.U.A., țările europene etc.). În mod curent, distanța de semănat între rânduri este dată de dotarea tehnică pentru întreținerea și recoltarea culturilor de bumbac. Adâncimea de semănat este de 3-5 cm, în funcție de calitatea seminței, perioada de semănat și umiditatea solului:

  • se seamănă la adâncimea de 3-4 cm, când energia germinativă este slabă sau se seamănă la începutul perioadei optime;
  • la adâncimea de 4-5 cm, când se seamănă în perioada optimă sau umiditatea solului este mai scăzută.

Semănatul la o adâncime mai mare de 5 cm determină întârzierea răsăririi și prelungește perioada de vegetație. Semănatul se face cu semănători de tip SPC, reglate corespunzător.

Cum se îngrijește cultura de bumbac?

În culturile de bumbac se fac următoarele lucrări de îngrijire:

  • combaterea crustei formate după semănat;
  • controlul densității plantelor și completarea golurilor; combaterea buruienilor;
  • combaterea bolilor și a dăunătorilor;
  • cârnitul bumbacului și irigarea culturii.

Combaterea crustei se impune în cazuri excepționale. Aceasta se face prin grăpare perpendicular pe direcția rândurilor, cu grape ușoare. Se execută cu atenție pentru a nu dezrădăcina și distruge plantele în curs de răsărire.

Controlul densității plantelor se face când plantele au 1-2 frunze adevărate. La o densitate mai mare de 25-30 de plante/m², se trece peste cultură cu grapa cu colți, perpendicular pe direcția rândurilor. Corectarea definitivă a densității are loc o dată cu prașilele. Golurile în cultură se completează cu sămânță umectată timp de 24-48 de ore, imediat după răsărirea plantelor.

Citește și: cum se cultivă macul? Cum se păstrează macul după cultivare?

Combaterea buruienilor este o lucrare necesară din cauza sensibilității mari a bumbacului la îmburuienare. Ea se face prin prașile și prin erbicidare. Pentru combaterea chimică a buruienilor se utilizează erbicidele din tabelul de mai jos. În culturile erbicidate se mai fac 1-2 prașile mecanice. În mod obișnuit, la culturile de bumbac sunt necesare 3-4 prașile mecanice.

Prima prașilă se face la adâncimea de 6 cm, când se văd rândurile, lăsând o bandă de protecție de o parte și de alta a rândurilor de 10-12 cm. Pentru a nu disloca și distruge plantele, viteza de deplasare a agregatului este de 4-5 km/oră. Următoarele prașile se fac la adâncimea de 10-12 cm, la intervale de 10-14 zile.

Combaterea dăunătorilor. Cultura bumbacului este expusă atacului unor dăunători care determină reduceri semnificative de producție: afide, viermi sârmă, omida capsulelor, păianjenul roșu, tripsul tutunului etc. Afidele și tripsul determină căderea bobocilor florali (în mod frecvent, a primilor boboci florali, care sunt cei mai valoroși). Se combat cu 1-2 tratamente folosind unul dintre următoarele produse insecticide: SINORATOX 35 CE – 1,5 l/ha; LANNATE 90 WS – 0,05%; PIRINOR 25 WG – 0,1%; CYPERGUARD 25 EC – 0,2%; DECIS 2,5 EC – 0,05%; FASTAC 10 CE RV – 0,1%; SUMICIDIN 20 EC – 0,05%. Primul tratament se face la avertizare. Omida fructificațiilor (Heliothis armigera) produce pagube în lunile iulie și august. Se combate cu SINORATOX 35CE-3 l/ha; FASTAC 10 EC-0,08%, prin două tratamente aplicate la intervale de 5-7 zile.

Erbicidele utilizate pentru combaterea buruienilor la cultura de bumbac
Erbicidele utilizate pentru combaterea buruienilor la cultura de bumbac

Păianjenul roșu (Tetranychus urticae) atacă în lunile iulie-august, deter­minând defolierea culturii și căderea capsulelor. Se combate prin tratamente cu KELTHANE 18,5 EC-0,2 l/ha; MITIGAN 18,5 EC-0,2%; MITAC 20 EC-1,5 l/ha; OMITE 57 E – 0,1%; SUMITE 20 WP – 0,075%.

Irigarea bumbacului este necesară în anii cu veri secetoase. Aceasta se face cu norme de udare de 400-600 m³/ha, pe brazde scurte, prin aspersiune sau picurare. Stabilirea schemei de udare este dependentă de fazele de vegetație sau cerințele fiziologice (când forța de sucțiune depășește 14 atmosfere. Udările (1-2) se fac numai în luna iulie. După udare, se face o praşilă mecanică, pentru afânarea solului. Nu se fac udări după 31 iulie.

Cârnitul ajută la coacerea mai rapidă și mai uniformă a bumbacului și constă în înlăturarea vârfului de creștere a tulpinii, a ramurilor de rod și a ramurilor vegetative fără rod. În mod obișnuit, cârnitul se face cu o cositoare reglată la înălțimea de tăiere de 55-100 cm, care înlătură vârful plantei.

Când se recoltează bumbacul?

Maturizarea capsulelor de bumbac se face eșalonat. La maturitatea deplină, capsulele se deschid, punând în evidență semințe învelite în fibre de culoare albă- sidefie. Bumbacul se recoltează:

  • mecanizat – cu combina 14-HV-2,4 A;
  • manual – în mai multe treceri.
Când se recoltează bumbacul?
Când se recoltează bumbacul?

Recoltarea mecanizată a bumbacului este precedată obligatoriu de defolierea cu unul din produsele: DEF 6 CE (720 g/1 + ributifos – fortritioat) sau BUTIFOS 70 CE (amestec de tributil fosfat și tributil tritiofosfit). Se poate folosi și produsul cu acțiune mixtă (defoliere + dezicare) UNI-N-252. Defoliatorii se aplică atunci când 60-70% din plante au prima capsulă deschisă (15-25 septembrie). Doza este de 2-41/ha, căderea frunzelor având loc după 12-18 zile. Trebuie evitată o defoliere prea timpurie care afectează cantitativ producția. Recoltarea mecanizată se face în două treceri:

  • prima trecere – când sunt deschise 65% din capsule; se recoltează cca 70-80% din bumbacul brut;
  • a doua trecere – când 90% din capsulele rămase de la prima trecere s-au deschis.

Capsulele rămase nerecoltate de combină, de la o înălțime mai mică de 10 cm de sol, se recoltează manual. Imediat după recoltare sau concomitent cu aceasta, se fac condiționarea și uscarea bumbacului în instalații speciale. Recoltarea manuală este o operațiune dificilă și costisitoare (un om/ha/800- 1000 kg bumbac brut). Parcelele care urmează să se recolteze manual se seamănă la distanta de 50-60 cm între rânduri. Recoltarea se face prin mai multe treceri, pe măsură ce se maturizează și se deschid capsulele. Prima trecere are loc când s-a deschis prima capsulă la 25-30% din plante. Următoarele treceri au loc la intervale de 7-10 zile. Este bine ca cea mai mare parte a bumbacului să fie recoltată înainte de căderea primei brume. Concomitent cu recoltarea, se face și sortarea pe categorii de calitate.

Se consideră bumbac de calitate cel cules până la a 6-7-a zi după căderea brumei. La noi în țară, 30% din bumbac se recoltează în luna septembrie și 50% în luna octombrie. Producțiile realizate sunt de 1000-1200 kg/ha bumbac brut, care se pot păstra în condiții bune numai la umiditatea de sub 14%.

  • Facebook
  • Twitter
  • Google+

Sunteți interesat de articole? Abonați-vă!

Dacă doriți să fiți anunțați prin mail atunci când se publică articole noi pe site, folosiți căsuța de mai jos pentru a va abona. Introduceți numele și adresa de email, apoi dați click pe Mă Abonez! Intrați apoi pe adresa dvs. de mail și dați click pe linkul de confirmare! Vă mulțumim!

This div height required for enabling the sticky sidebar