Ad Clicks : Ad Views : Ad Clicks : Ad Views : Ad Clicks : Ad Views : Ad Clicks : Ad Views : Ad Clicks : Ad Views : Ad Clicks : Ad Views : Ad Clicks : Ad Views : Ad Clicks : Ad Views : Ad Clicks : Ad Views : Ad Clicks : Ad Views : Ad Clicks : Ad Views : Ad Clicks : Ad Views : Ad Clicks : Ad Views : Ad Clicks : Ad Views : Ad Clicks : Ad Views : Ad Clicks : Ad Views :
Home / Băuturi / Borșul – licoare românească cu multiple calități terapeutice

Borșul – licoare românească cu multiple calități terapeutice

/
/
/
121 Views

Conform definiţiei din Dicţionarul enciclopedic, borşul este un lichid acru, obţinut prin fermentaţia lactică în apă a tărâţelor de grâu sau de secară ori a sfeclei, cu care se acresc unele mâncăruri. Etimologia cuvântului borş este din limba rusă, ucr. –borşci. Puţin cunoscut în ţările occidentale, la români există o sumedenie de tradiţii legate de calităţile purificatoare şi energizante ale acestei licori, considerată în multe zone ale ţării drept magică.

Borşul este lichidul tulbure, gălbui, cu gust acru-înţepător, cu o aromă particulară cu care se acresc ciorbele noastre româneşti. Este un aliment banal în aparenţă, deosebit prin calităţile sale, un produs natural modest şi foarte eficient, la îndemână, care nu costă mare lucru, dar are o valoare terapeutică deosebită. Borşul este un ingredient specific bucătăriei româneşti, preparat mai ales în Moldova, care se obţine, în principal, din tărâţe de grâu, adică din coaja boabelor de grâu, care este foarte bogată în vitamine din complexul B (B1, B2, B6, B12), vitamina C şi PP, în substanţe minerale (magneziu, potasiu, sodiu, sulf, siliciu, mangan, iod etc), calciu, precum şi în oligoelemente, cum ar fi zincul sau seleniul. Nu are mai mult de 7,7 kilocalorii la 100 mililitri, iar procentele de grăsimi fiind neglijabile.

Acest tonic natural se obţine prin fermentaţie lactică cu bacterii din genul Lactobacillus. Astfel, borşul este un complex probiotic, rezultat al fermentaţiei lactice a tărâţelor de grâu şi poate fi încadrat în aceeaşi categorie de băuturi nutritive vii ca şi moarea de varză, zeama de murături, socata şi chefirul. Pe lângă probiotice, borşul conţine şi enzime importante pentru o digestie sănătoasă, acid lactic, vitamine, aminoacizi esenţiali şi putini carbohidraţi. Cu cât este mai acru, cu atât este mai pregătit să cureţe bine şi repede balastul (cenuşile arse ale delicateselor pe care le înghiţim) cu care ne încărcăm organismul. Calităţile terapeutice şi afecţiunile pentru care se recomandă borşul sunt prezentate în continuare.

În medicina tradiţională se foloseşte ca adjuvant în tratarea cancerului de colon. Borşul scade tensiunea şi reduce colesterolul, previne tromboza şi infarctul şi, după ultimele cercetări, are rol anticancerigen. Este recomandat în boli cardiace, în dischinezii biliare, insomnii, stări de agitaţie, oboseală cronică şi epuizare după efort fizic sau intelectual.  De asemenea, este indicat în enterocolite, litiază urinară şi diabet. Are proprietăţi depurative, (cu rol în detoxifierea organismului), antiseptice, antihipertensive, antiplachetare (previne tromboza şi infarctul miocardic) şi anticolesterolemiante. Este un stimulent al sistemului endocrin şi al sistemului nervos.

Cura internă cu borş se recomandă în afecţiuni, cum ar fi: boli cardiovasculare (hipertensiune arterială, cardiopatie ischemică, tromboză, varice, flebite, artrite), boli neuropsihice (depresii, nevroze, stres, astenii), litiaze urinare (oxalice şi fosfatice), tuberculoză, intoxicaţii cu alcool sau cu tutun. Este de un real ajutor celor care vor să se lase de fumat sau de băut. Extern se pot face spălături cu borş în ulcere cutanate, în degerături sau uscăciuni ale pielii. Pentru o cură de detoxifiere, se bea câte o cană de borş (250 ml) pe zi, timp de 10 zile. Tratamentul se poate repeta de două ori pe an, toamna şi primăvara. Sau se pot bea 1-2 pahare de trei ori pe zi, după mese timp de 1-3 luni, în special primăvara. Terapia se recomandă persoanelor cu diabet, artrită, gută şi cu probleme reumatice, hepatice şi renale.

Borşul este eficient în bolile respiratorii cronice (bronşită, astm, sinuzită). Se recomandă să se bea zilnic 2 căni de borş, în cure de câte trei săptămâni, cu un sfert de oră înainte de masă, el preîntâmpinând agravările şi recidivele.  Se poate folosi ca adjuvant în tuberculoză. Pentru asta se bea în fiecare zi o jumătate de litru de borş, pe stomacul gol, înainte de mesele principale. Substanţe active din borş blochează dezvoltarea bacililor care provoacă această maladie.

Alcoolism, mahmureală şi dureri de cap. Pentru trezirea din beţie se beau o dată 1-2 l de borş, apoi cel puţin 1 l din această licoare a doua zi, pentru a combate simptomele mahmurelii, cum ar fi ameţeala, durerea de cap, tremurăturile membrelor şi senzaţia de vomă. Tradiţia spune că cei care beau zilnic borş mult nu mai simt nevoia sa bea alcool. Pe acest efect se bazează şi vestita ciorbă de potroace care se face la nunţile româneşti a 2-a zi după petrecerea cea mare. În artroza genunchiului, pentru dispariţia inflamaţiei şi atenuarea durerii se recomandă aplicarea de săculeţe cu tărâţe de grâu. Borşul calmează durerile de ficat şi de bilă. Se bea o cană cu borş, pe stomacul gol, cu 15 minute înainte de masă. Pentru o terapie şi mai eficientă, în medicina populară românească, se recomandă ca în cana cu borş să se adauge o jumătate de linguriţă de pulbere de pelin.

Borşul se foloseşte extern şi în cosmetică. Prin aplicarea pe faţă de comprese înmuiate în borş se obţine un ten mai catifelat. Borşul hrăneşte pielea şi înmoaie pielea uscată. Se recomandă în perioadele reci sau cu vânt puternic. Huştile rămase pot fi utilizate în curăţarea şi hidratarea tenului. Borşul este folosit şi în cazurile de degerături, prin spălarea repetată a mâinilor şi a picioarelor degerate. Borşul se ―opune accelerării procesului de îmbătrânire, având un puternic efect anti-aging. Borşul se recomandă şi în cazuri de indigestie şi vomă. Pentru a preveni indigestia se bea 1 pahar de borş înainte de masă. Acest tratament este contraindicat în dispepsia acidă. În cazul oboselii cronice, se bea un sfert sau o jumătate de litru de borş dintr-o dată, pentru revigorarea rapidă a organismului şi a sistemului nervos.

Borşul reglează nivelul glicemiei. Nivelul crescut al glicemiei este „un fenomen (cum îl numesc nutriţioniştii) care apare frecvent la consumatorii de dulciuri. Pentru evitarea complicaţiilor specifice diabetului sunt recomandate două remedii tradiţionale: borşul şi ceapa crudă. Se bea câte o cană de borş înaintea meselor principale, iar ceapa se adăugă în salata de crudităţi. În problemele legate de nivelul glicemiei, se consumă cele două alimente la fiecare masă timp de cel puţin 30 de zile. Borşul scurtează perioada de convalescenţă. Persoanele care au afecţiuni pulmonare se refac mai repede dacă, în loc de apă, consumă în fiecare zi un litru de borş amestecat cu 250 ml de infuzie de soc (din două linguriţe de flori uscate şi o cană de apă clocotită). Această băutură se îndulceşte cu miere şi se consumă înaintea meselor principale. Tratamentul va fi urmat cel puţin două luni, iar în cazuri grave, terapia se poate prelungi încă două săptămâni.

Tratarea constipaţiei. Specialiştii în geriatrie de la Universitatea din Londra au demonstrat că sucurile de grâu (cum este şi borşul) favorizează absorbţia în intestinul uman a metalelor, precum nichelul, cuprul, seleniul şi aurul, dar şi a vitaminelor, mai ales la nivelul mucoasei intestinale. Zeama de tărâţe de grâu, bogat mineralizată este de preferat a fi băută în locul apei potabile de la robinet. O cană de apă de tărâţe (tărâţe care au fost amestecate cu apa de cu seară, fără a folosi ceva metalic) băută dimineaţa pe stomacul gol, cu jumătate de oră înainte de micul dejun, ajută la tratarea constipaţiei cronice.

Borşul este contraindicat în ulcere gastroduodenale, în gastrite şi dispepsii. Cura cu borş este o cură de purificare a organismului şi de ameliorare sau chiar vindecare a unor afecţiuni, durează 1-2 luni şi se poate face la începutul fiecărui anotimp. Se bea borş, în cantitatea dorită, înainte sau după mesele principale, în funcţie de toleranţa organismului, în loc de apă. Se poate ajunge până la 1 l de borş pe zi, iar cantitatea poate fi crescută treptat. Cel mai bun este borşul preparat în casă după reţete tradiţionale. Cura cu borş, la  numai câteva zile de utilizare, are efecte benefice vizibile: creşte pofta de mâncare, elimină starea de apatie şi senzaţia de somnolenţă a astenicilor, elimină sensibilitatea la mirosurile puternice, scade dorinţa fumătorilor de a-şi satisface viciul, readuce energia şi pofta de muncă, creşte capacitatea de concentrare. Efectele sale se datorează nu doar puterii de curăţare a organismului de toxinele acumulate, ci şi proprietăţilor vitaminizante şi energizante ale extractului de tărâţe.

Borşul de putină nefiert, proaspăt şi potrivit de acru, este considerat de secole una dintre cele mai ieftine şi eficiente băuturi folosite pentru dezintoxicare şi întărirea sistemului imunitar. Lichidul se amestecă cu două linguriţe de miere polifloră la cană şi se bea dimineaţa, înainte de masă cu 30 de minute. În Bucovina, înainte de intrarea în post, toate vasele şi tacâmurile sunt clătite cu borş şi apoi binecuvântate, semn ca borşul este şi un dezinfectant. În credinţa populară, îi scapă pe copii de deochi şi le redă pofta de mâncare. Pentru a slăbi se face un tratament deloc complicat şi foarte eficient: zilnic, vreme de o săptămână, se consumă un preparat obţinut din jumătate de litru de borş proaspăt, 2 litri de apă de izvor, zeamă de la o lămâie şi trei linguri de miere. Toate componentele se pun într-un vas şi se amestecă bine, după care se introduc în sticle şi se păstrează la temperatura camerei. Se consumă întreg preparatul pe parcursul unei zile.  Nutritioniştii nu recomandă borşul industrial, de cumpărat. Acesta conţine aditivi alimentari care dau un gust bun mâncării, dar este periculos pentru organism. Cel mai bun borş este cel preparat acasă. Ţăranii români preţuiesc acest lichid atât de mult încât talentul de gospodină al femeilor se apreciază în funcţie de cât de bine ştiu să prepare borşul.

Surse: Dicţionarul enciclopedic. Vol. I (A-C), 1993, Editura Enciclopedică
Tofan, Clemansa, 2004, Microbiologie alimentară, Editura Agir, Bucureşti

  • Facebook
  • Twitter
  • Google+

Abonează-te la articolele noastre!

Dacă îți plac articolele noastre și ți se par utile, te poți abona gratis introducând numele dvs. și adresa de e-mail!