Ad Clicks : Ad Views : Ad Clicks : Ad Views : Ad Clicks : Ad Views : Ad Clicks : Ad Views : Ad Clicks : Ad Views : Ad Clicks : Ad Views : Ad Clicks : Ad Views : Ad Clicks : Ad Views :

Bolile viței de vie. Dăunătorii viței de vie. Combaterea bolilor

/
/
253 Views

Majoritatea soiurilor de viță de sunt sensibile și chiar foarte sensibile la și dăunători, ceea ce face ca măsurile de protecție să constituie o verigă deosebit de importantă pentru asigurarea obținerii unor producții ridicate și de calitate. Bolile viței de sunt prezentate în cele ce urmează.

Bolile viței de vie și combaterea bolilor viței de vie

Dintre bolile viței de vie care produc cele mai mari pagube în plantațiile de vii, uneori până la compromiterea totală a producției, sunt mana, făinarea, putregaiul cenușiu al stru­gurilor, antracnoza, cancerul bacterian etc.

Bolile viței de vie – Mana viței de vie

Mana viței de vie este produsă de o ciupercă, Plasmopara viticola. Ea atacă toate organele verzi ale plantei: frunze, lăstari, inflorescențe, boabe, cârcei și chiar muguri. Frunzele sunt atacate din primele vârste, maximum de sensibilitate prezentând când ating suprafața de cca 20 cm. Pe măsură ce frunzele cresc și țe­suturile îmbătrânesc, ele devin mai rezis­tente și infecțiile cu mană se produc mai greu. Pe frunze aspectul atacului este di­ferit, în funcție de stadiul de dezvoltare a bolii. Ciuperca pătrunde în țesuturile frunzei inferioară a frunzelor, sau prin răni. În dreptul punctelor unde s-a pro­dus infecția, după câteva zile, pe fața su­perioară a frunzei apar pete gălbui, mai lucioase decât restul frunzei, asemănătoare cu petele de untdelemn, numite din această cauza pete untdelemnii.

După 1-2 zile, în funcție de temperatură și umiditatea atmosferică, pe partea inferioară a frun­zelor, în dreptul petelor untdelemnii apare un puf albicios, reprezentând fructificațiile ciupercii. Pe măsură ce boala avansează țesuturile din centrul petelor se brunifică şi se usucă. Aceasta este faza de arsuri pe frunze. Toamna (septembrie-octombrie), pe frunzele mature, în țesuturile in­fectate, apar numeroase pete mici, colțuroase, brune, dând frunzei un aspect mo­scat. În aceste pete iau naștere sporii de iarnă (oosporii), formă sub care ciuperca rezistă peste iarnă în frunzele căzute.

Cea mai păgubitoare formă de atac se manifestă pe inflorescențe, care pot fi to­tal distruse. Boabele sunt atacate de la for­marea lor până la intrarea în pârgă.

Cum se previne mana viței de vie? Cum se combate mana viței de vie?

Pen­tru prevenirea și combaterea manei la vița de vie se recomandă aplicarea unui com­plex de măsuri culturale și tratamente chimice.

Măsurile culturale se referă la: evitarea efectuării de plantații insuficient aerisite, legarea corectă a lăstarilor, aplicarea echi­librată a îngrășămintelor, cu evitarea ex­cesului de azot, executarea la timp a prașilelor, evitarea stagnării apei în plantații etc.

Tratamentele chimice au un rol preven­tiv, aplicându-se prin stropiri în timpul incubației ciupercii. Pe vară se execută 4-8 și chiar 10 stropiri la avertizare, în funcție de condițiile de mediu, mai nume­roase în verile cu precipitații multe. Deo­sebit de importante sunt tratamentele aplicate înainte de înflorit și imediat după legarea boabelor.

În prima parte a perioadei de vegetație stropirile se fac cu produse acuprice și sistemice ca : Dithane M-45 (0,2%), Ortophalthan 50 WP (0,2%), Captadin 50 PU (0,2%), Zineb S-80 (0,3—0,4%), Ridomil 48 WP (0,2%) etc. Ultimele 2-3 stropiri se fac cu zeamă bordeleză (0,75-1,00%) sau cu oxiclorură de cupru (Turdacupral – 0,4-0,5%). Pen­tru a spori remanența soluției pe plantele tratate se adaugă un adeziv (Aracet – 0,2%).

Bolile viței de vie – Oidiumul – cum se previne făinarea viței de vie sau oidiumul?

Făinarea viței de vie este o boală produsă de ciuperca Uncinula necator cu forma conidiană Oidium tuckeri, afectând toate organele verzi ale viței de vie: frunze, lăstari, flori, boabe. Atacul de oidium este favorizat de un timp căl­duros și secetos. Pe organele atacate se observă o pâslă albă-cenușie, care poate acoperi în întregime sau numai parțial or­ganul respectiv. Cel mai frecvent este ata­cul pe , produs imediat după le­garea boabelor. Pielița atacată își pierde elasticitatea, nu mai crește, crapă, apoi prin creșterea pulpei se rupe. În cazul unor atacuri puternice ciorchinii se usucă înregistrându-se pierderi mari de recoltă.

Măsuri de prevenire și combatere a bolii – făinarea viței de vie

Pe lingă măsurile culturale, se efectuează prăfuiri cu sulf pulbere (25-30 kg/ha), ori stropiri cu sulf muiabil (0,4%), Karathane (0,05-1,0%), Rubigan sau Topsin (0,1%). În mod obișnuit se aplică 3-4 trata­mente, din care unele combinate cu stropirile pentru combaterea manei.

Bolile viței de vie – Putregaiul cenușiu al strugurilor

Boala este provocată de ciuperca Botrytis fuckeliana și poate ataca frunzele, lăstarii ti­neri, dar cel mai frecvent și mai puternic boabele mature, aproape de cules. Boabele atacate se înmoaie, crapă și se acoperă cu un mucegai abundent, cenușiu-brun, care poate cuprinde întregul strugure. În unele cazuri, în toamnele calde și us­cate, boabele atacate nu se mai acoperă cu mucegai, ci se stafidesc, prin pierderea apei, această formă fiind numită „putregai nobil”.

Măsuri de prevenire şi combatere a bolii – putregaiul cenușiu al strugurilor

Pen­tru combatere se recomandă o serie de măsuri de igienă culturală, la care se asociază stropirile cu Rovral. Pentru a se obține însă rezultate bune, este necesar ca primul tratament să se facă imediat după înflorit, apoi și în momentul formării com­plete a strugurelui (la cca 20-30 zile de la înflorit) şi un alt tratament la intrarea strugurilor în pârgă.

Vița de vie butoaie

Rezultate bune se obțin dacă tratamen­tele de prevenire a manei, după înflorit se execută cu produse care acționează și împotriva putregaiului cenușiu (Captadin, Ortophalthan). Pentru a preveni instalarea atacului de putregai cenușiu se va acorda, de aseme­nea, o atenție deosebită combaterii moli­ilor din generațiile a Il-a și a IlI-a.

Bolile viței de vie – Antracnoza viței de vie

Boala este produsă de ciuperca Gleosporium ampelophagum. Sunt atacate toate organele aeriene ale viței de vie, în special primăvara sau la începutul toamnei. Pe lăstar apar pete mici de culoare brună, care pe măsură ce cresc, devin unghiuloase și capătă o cu­loare roșcată cu o bordură mai închisă. Țe­suturile din dreptul petelor sunt cufundate având aspectul unor ulcerații. Pe frunze boala apare sub forma unor leziuni puncti­forme ca şi pe lăstar. Țesuturile din drep­tul petelor se necrozează, se sfâșie. Pe boabe, simptomele bolii devin vizibile înainte de intrarea în pârgă. Se observă la început numeroase pete punctiforme, care pe măsură ce boala evoluează, cuprind zone mai mari din suprafața bobului, se adâncesc, afectează miezul, producând uscarea prematură a boabelor.

Măsuri de prevenire și combatere a bolii

Pentru a preveni atacul de antracnoză, se re­comandă aplicarea în timpul repausului, până la umflarea mugurilor, stropiri cu zeamă bordeleză 3% sau cu Dibutox 1%. În timpul perioadei de vegetație, după ce lăstarul a atins 5-10 cm lungime, se fac stropiri repetate la avertizare, folosind unul din produsele : Polyram combi(0,2%), Orthocid 50 (0,25%) sau Ortophaltan (0,2%). Rezultate bune se obțin și prin folosirea zemei bordeleze în concentrație de 0,5-0,75%.

Bolile viței de vie – Cancerul bacterian al viței de vie

Boala este produsă de bacteria Agrobacteriura tumejaciens care trăiește în sol și pătrunde în țesuturi, prin răni. Se manifestă pe elementele lemnoase ale butucului (coarde, cordoane, tulpini etc.) prin apariția la su­prafața organelor a unor tumori de dimen­siuni variabile, acoperite cu un țesut buretos, specific. În general, tumorile se formează la punctul de altoire, în zonele în care coardele au fost rănite (prin răsucire, grindină, rupere etc.). Prezintă atacuri mai intense plantațiile situate pe terenuri grele, compacte, umede, reci, cu aciditate ridicată, fertilizate unilateral, în exces cu azot și afectate de înghețuri puternice în timpul iernii.

Măsuri de prevenire şi combatere a bolii – cancerul bacterian al viței de vie

Se evită amplasarea plantațiilor pe terenuri grele, reci, cu exces de umiditate. În cazul fertilizării cu îngrășăminte minerale, do­zele de potasiu vor fi superioare celor de azotat. La plantare se vor folosi numai vițe să­nătoase. Cele ce prezintă simptome ale acestei boli se elimină de la plantat. În timpul perioadei de repaus sunt ne­cesare tratamente cu Dibutox (1%) sau Formol (2%).

Bolile viței de vie – Virozele viței de vie

Virozele sunt boli cu caracter infecțios, provocate de agenți patogeni, numiți virusuri. În țara noastră au fost semnalate, la vița de vie, o serie de viroze, dintre care cele mai răspândite sunt scurt-nodarea, îngălbenirea aurie, ră­sucirea frunzelor, boala lemnului striat, mozaicul nervurian, marmorarea. În prevenirea apariției și răspândirii vi­rozelor se adoptă măsuri indirecte ca: li­chidarea focarelor de infecție. În afara acestor boli, la vița de vie mai pot fi întâlnite următoarele: Putregaiul alb al strugurilor (Charinia diplodiella), Putregaiul negru al viței de vie (Giugnardia bidweli), Pătarea roșie (Pseudopezia tracheiphila), Septorioza (Septoria ampelina) etc.

Dăunătorii viței de vie și combaterea lor

Dăunătorii viței de vie, deși mai puțini la număr decât bolile viței de vie, pot produce totuși pierderi mari în plantațiile viticole, dacă nu se iau din timp măsurile de combatere.

Păianjenul roşu (Tetranychus urticae sau Tetranychus altheae)

Păianjenul roșu (Tetranychus urticae sau Tetranychus altheae) este răspândit în toate podgoriile din țara noastră. Atacă frunzele pe fața inferioară, unde țese un păienjeniș fin. Frunzele atacate se usucă și cad în cele din urmă.

Combatere. Efectuarea arăturii sau sa­pei adânci de toamnă, care contribuie la distrugerea adulților hibernanți, distruge­rea buruienilor pe care se înmulțește acest dăunător și stropiri cu Dibutox (1%), în perioada de repaus și cu DEF 25 CE (0,2%), Omite (0,2%), în perioada de vegetație.

Erinoza viței de vie

Erinoza viței de vie sau bășicarea viței de vie este o consecință a ata­cului produs de un păianjen microscopic Eriophyes vitis. Primăvara, păianjenii ies din locurile de iernare și atacă frunzele ti­nere pe partea inferioară. Ca urmare a atacului, pe fața inferioară a frunzelor apar pete cu aspect pâslos, iar pe partea su­perioară bășicări de culoare mai închisă decât restul frunzei. Combatere. Se aplică aceleași tratamente ca şi în cazul păianjenului roșu al viței de vie.

Molia strugurilor – Eudemisul (Lobesia botrana)

Este un fluture mic, de culoare cenușie, cu aripile dinainte pestrițe. Are 3 generații pe an. Primăvara, în luna mai, apar fluturii care se împerechează și depun ouăle pe bobocii florali, cârcei și chiar frunze. Omizile apărute se hrănesc cu bo­bocii florali pe care îi înfășoară cu o țesă­tură fină, mătăsoasă. Omizile din genera­ția a Il-a (de vară) și a IlI-a (de toamnă) atacă boabele, pagubele putând fi foarte mari. Pe timp secetos boabele atacate se usucă, se zbârcesc ca o pungă, iar pe timp ploios, pe rănile provocate de larve se in­stalează diverse mucegaiuri, care conduc la putrezirea în masă a strugurilor.

Citește și: cum e taie vița de vie?

Combatere. În cazul plantațiilor puter­nic infestate se aplică două tratamente (la generația de primăvară și vară). De obicei, la generația de toamnă nu se aplică trata­mente, pentru a evita intoxicațiile. Se re­comandă stropiri cu unul din insecticidele: Decis 2,5 EC; Carbetox (0,3%); Parathion (0,06%); Wofatox 50 (0,1%) ș.a., cu respectarea strictă a timpului de pauză de la stropit până la recoltat.

Cochilisul strugurilor {Clysia ambiguella)

Este un fluturaș mic, de culoare cenușie- murdar, mai puțin frecvent ca Eudemisul. Este întâlnit în special în zonele de silvostepă, a stejarului și fagului. Are două generații pe an. Prima generație atacă bobocii flo­rali, iar a doua boabele verzi. Combatere. Sunt indicate aceleași tratamente ca și în cazul Eudemisului.

În afara dăunătorilor amintiți, viţa de vie mai prezintă o serie de dăunători care, în anumite condiţii, în unii ani, pot pro­voca pagube destul de importante. Din­tre aceștia pot fi menționați: Păduchele țestos (Eulicanium corni) și Păduchele lânos al viței de vie (Pulvinaria vitis), Că­răbușul viței de vie (Anomala vitis), Țigărarul viței de vie (Byctiscus betulae), Omida păroasă a dudului (Hyphantria cunea), Gărgărița mugurilor (Sciaphobus squalidus) etc.

Citește și: Cum se plantează vița de vie?

În cazul apariției unor boli și dăunători care nu pot fi identificați de micii cultiva­tori, se recomandă consultarea specialiști­lor din cadrul centrelor de protecție a plan­telor, care pot stabili exact boala sau dău­nătorul ca și tratamentul adecvat. În plus, centrele zonale de protecție a plantelor distribuie și produsele de combatere nece­sare care, uneori fiind foarte otrăvitoare, se recomandă aplicarea lor numai de către socialiștii acestor organe. Substanțele chimice necesare prevenirii și combaterii bolilor și dăunătorilor se pro­cură de la magazinele comerciale de produse chimice, iar cele cu toxicitate mai mare, care necesită o atenție mărită la aplicare, se distribuie de către centrele de protecție a plantelor.

  • Facebook
  • Twitter
  • Google+

Sunteți interesat de articole? Abonați-vă!

Dacă doriți să fiți anunțați prin mail atunci când se publică articole noi pe site, folosiți căsuța de mai jos pentru a va abona. Introduceți numele și adresa de email, apoi dați click pe Mă Abonez! Intrați apoi pe adresa dvs. de mail și dați click pe linkul de confirmare! Vă mulțumim!

This div height required for enabling the sticky sidebar