Ad Clicks : Ad Views : Ad Clicks : Ad Views : Ad Clicks : Ad Views : Ad Clicks : Ad Views : Ad Clicks : Ad Views : Ad Clicks : Ad Views : Ad Clicks : Ad Views : Ad Clicks : Ad Views : Ad Clicks : Ad Views : Ad Clicks : Ad Views : Ad Clicks : Ad Views : Ad Clicks : Ad Views : Ad Clicks : Ad Views : Ad Clicks : Ad Views : Ad Clicks : Ad Views : Ad Clicks : Ad Views : Ad Clicks : Ad Views : Ad Clicks : Ad Views :
Home / Cum se cultivă? / Anghinarea. Ce este? Cum se cultivă? Cum se recoltează? Cum se păstrează?

Anghinarea. Ce este? Cum se cultivă? Cum se recoltează? Cum se păstrează?

/
/
/
284 Views

Nu se cunoaște precis locul de origine, dar ținând seama de primii cultivatori și de faptul că se întâlnește și azi în stare săl­batică pe coastele Mării Mediterane, se presupune că această zonă este și de origine. Anghinarea este o legumicolă de la care se consumă receptaculul cărnos al inflorescenței și baza bracteelor care este, de asemenea, cărnoasă și suculentă. Se folosește fie în stare crudă sub formă de salate, fie preparate cu diferite sosuri. Într-o măsură mai mică se consumă și nervura principală a frunzelor, dar care nece­sită să fie etiolată în prealabil.

Anghinarea a fost cultivată alături de cardon, din cele mai vechi timpuri. În scrierile lui Palladius se vorbește despre acestei plante, făcută de romani și greci, sub numele de cardus. În cursul vremurilor, anghinarei a fost din ce în ce mai restrânsă, abia în secolul al XV-lea este din nou luată în cul­tură în Italia, de unde apoi s-a răspândit în toate țările din vestul Europei și alte regiuni de pe glob. În prezent, Italia este una din țările mari cultivatoare de anghinare și în acelaşi timp exportatoare principală pentru țările din vestul Europei. În țara noastră este cultivată foarte puțin, pe suprafețe încă foarte mici.

Unde și de ce se folosește anghinarea?

Atât receptaculele florale, cit și nervurile principale ale frunzelor au un conținut ridicat în hidrați de carbon și substanțe animatice, care dau un gust deosebit de plăcut. Are un conținui ridicat în vitamina A și vitamina B. În scopuri farmaceutice, de la anghinare se folosesc frunzele care au acțiune coleretică. Principiul activ este cinarina. Extractele din frunze de anghinare au acțiune diuretică și acțiune asupra metabolismului colesterolului.

Ele mai întăresc și funcțiunea antitoxică a ficatului. Diminuează zahărul în sânge, dând bune rezultate în unele forme de diabet. Ca diuretic, ceaiul din această plantă se recomandă în nefritele cronice, deoarece mărește volumul de urină și favorizează eliminarea substanțelor toxice la nivelul ficatului și rinichilor. Datorită acestor eliminări de toxine, dă efecte favorabile în tratamentul alergodermiilor.

Anghinarea – descrierea plantei

Anghinarea o plantă perenă, bi- sau trienală, cu un sistem radicular viguros care pătrunde adânc în pământ. În partea superiorii A rădăcinii formează niște lăstari, la baza cărora cresc rădăcini subțiri. Când înmulțirea plantei se face pe cale vegetativă, se folosc tocmai acești lăstari. Frunzele sunt mari, sedate puternic, tomentoaso pe partea inferioară și colorate ,în alb-argintiu.

Tulpina plantei este înaltă, ajungând până la 2 m înălțime care se ramifică la vârf. În vârful fiecărei ramificații se formează câte o inflorescență mare, globuloasă, cu flori de culoare violacee. Atât receptaculul, cât și bracteele sunt cărnoase și aromate, reprezentând partea comestibilă a plantei. În țara noastră înflorește începând din a doua jumătate a lunii iulie, iar în Italia, Franța și alte țări din nordul Africii crește începând chiar din luna iunie. Fructul este o achenă cu dimensiuni micim cu tegumentul lucios, de culoare cenușie uniformă sau cu dungi negre.

Anghinarea – cerințele față de sol, apă și temperatură

Anghinarea este mai sensibilă față de temperaturile scăzute, din această cauză trebuie protejată în timpul iernii, mai ales când lip­sește zăpada. Anghinarea este pretențioasă și față de umiditate. Pe timp sece­tos formează inflorescențe mici, deci și producția va fi slabă și redusă. Preferă soluri adânci, bogate în humus și substanțe nutritive, cu reacție neutră. Datorită faptului că anghinarea are un sistem radicular profund, cere soluri bogate în substanțe nutritive. Ca atare, la înființarea culturii se procedează la fertilizarea cu gunoi de grajd (35-50 t/ha) și se efectuează o arătură adâncă de 32 cm.

anghinarea?

Înmulțirea prin a anghinarei

Se înmulțește atât prin semințe, folosite la însămânțarea di­rectă sau la producerea prealabilă a răsadurilor, cât și pe cale ve­getativă (lăstari înrădăcinați și apoi plantați). Înființarea culturii pe cale vegetativă este metoda cea mai răspândită, datorită pro­ducțiilor mai mari pe care le dă în cultură și uniformității biologice.

În cazul semănatului direct în , lucrarea se face în cuiburi (3-4 semințe la cuib) începând cu luna martie, la 5 cm adâncime, distanța între rânduri de 1-1,4 m, iar între cuiburile de plante pe rând de 70—80 cm. Cantitatea de semințe necesară este de 3,5-4 kg/ha. La noi în țară nu se practică această metodă.

Înmulțirea pe cale vegetativă a anghinarei

Înmulțirea pe cale vegetativă este generalizată în toate țările cultivatoare de anghinare. Pentru aceasta, se desprind mai întâi lăstarii de pe tufă, prin tăiere cât mai aproape de locul de inserție. După detașarea lăstarilor, pământul se adună la loc, în jurul tufei, la care trebuie să rămână în mod obligatoriu minimum doi lăstari. De regulă, această operațiune de tăiere a lăstarilor se face în anul al treilea de cultură, de aceea, în unele țări (Italia) se procedează la scoaterea totală a plantelor (desființarea culturii), la sortarea, fasonarea și apoi la plantarea lăstarilor în câmp, la distanța de 1-1,4 m între rânduri și 0,70—0,80 m între plante pe rând. Se  unul sau doi lăstari la cuib. După plantare se udă bine (Fig. de mai jos).

anghinarea schema de cultura
Anghinarea schema de cultura

În condițiile din țara noastră, plantarea anghinarei are loc primăvara, în lunile martie-aprilie. În alte țări, unde nu sunt ierni cu geruri aspre, plantarea lăstarilor se poate face și toamna, la sfârșitul lunii septembrie. Pe suprafețe mai mici, unde se execută lucrările de îngrijire a culturii nemecanizate, intervalele dintre rândurile de anghinare se pot cultiva foarte bine cu alte specii de legume cu port mic (ceapă, castraveți, salată, varză etc.).

Poate te interesează și: Cum se cultivă țelina pentru pețiol

Pentru consolidarea sistemului radicular al lăstarilor, unii cultivatori practică plantarea acestora mai întâi în răsadnițe și apoi în câmp. Metoda este însă costisitoare și mai greu de aplicat. Lucrările de îngrijire aplicate culturii se reduc la prașile re­petate, pentru a întreține cultura curată de buruieni, și udări repe­tate în prima parte a perioadei de vegetație (după plantare), cunoscând că excesul de apă în perioada când plantele sint mari, duce la putrezirea acestora. Spre sfârșitul toamnei se procedează la tăierea tulpinilor florale de la suprafața solului și chiar a frunzelor la 2/3 din lun­gime, după care plantele se mușuroiesc sau se acoperă cu pământ cu plugul, pe rândul de plante formându-se un bilon de 20-35 cm.

Când se recoltează anghinarea?

Recoltarea anghinarei începe când capitulele plantelor au ajuns la mărimea normală și solzii sunt încă lipiți de ax. Tăierea capitalelor se face cu o porțiune de 10 cm din tulpina florală, operațiune ce se exe­cută în perioada iunie-iulie. Majoritatea șoimilor răspândite în cultură sunt de origine italiană, franceză sau engleză: Anghinarea de Luan, Verde de Provence, Violetă de Paris, Violetă italiană, Mese de Bretagne. Toate aceste soiuri sunt ameliorate din populațiile locale italiene, adaptate și selecționate pentru anumite zone de cultură.

Anghinarea – principalele boli și combaterea acestora

Principalele boli ale anghinarei sunt: pătarea frunzelor (Ramularia cynarae) și mana anghinarei (Bremia lactucae), ambele boli produc pagube, în culturi. Se combat prin stropiri repetate cu zeamă bordeleză în concentrație 1-1,5o%, având însă grijă să nu stropim cu soluție inflorescențele, care sunt mai sensibile decât celelalte organe ale plantei. Dintre dăunători, cel mai comun pen­tru cultura anghinarei este puricele negru, care se combate prin stropiri repetate.

Cât durează cultura anghinarei?

Cultura de anghinare durează 3-4 ani. În primul an de cul­tură se recoltează receptaculele numai de la plantele bine crescute. La 1 hectar se recoltează cam 50 000 de receptacule, echivalentul a 10 tone de producție marfă. Începând cu anul al doilea de cul­tură, producția se ridică la peste 100 000 bucăți, respectiv 20 t/ha. Comparativ cu alte legume, se păstrează 8-10 zile fără a se deprecia calitatea și prospețimea, la temperaturi ceva mai scă­zute (0,5—0°C) și la o umiditate relativă de 90—95%, cu o circu­lație a aerului redusă, condiție în care marfa se poate păstra. Marfa se sortează bine și se așază în diverse tipuri de amba­laje de etalare sau vrac la kilogram.

Anghinarea. Producerea semințelor

De regulă, anghinarea se înmul­țește vegetativ. Pentru producerea semințelor, care se pot realiza în mod rentabil începând cu al treilea an de cultură, se renunță la recoltarea receptaculelor pentru consum și se lasă toate inflo­rescențele care se formează până toamna la venirea primei brume. Când inflorescențele au început să se brunifice, se recoltează și se pun la uscat, înainte de desfacerea bracteelor, pentru ca semințele să nu se scuture. După uscarea completă a inflores­cențelor, se treieră cu batoza sau combina. Producția de semințe poate ajunge până la 80—120 kg/ha.

  • Facebook
  • Twitter
  • Google+

Sunteți interesat de articole? Abonați-vă!

Dacă doriți să fiți anunțați prin mail atunci când se publică articole noi pe site, folosiți căsuța de mai jos pentru a va abona. Introduceți numele și adresa de email, apoi dați click pe Mă Abonez! Intrați apoi pe adresa dvs. de mail și dați click pe linkul de confirmare!

Leave a Comment

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

This div height required for enabling the sticky sidebar