Ad Clicks : Ad Views : Ad Clicks : Ad Views : Ad Clicks : Ad Views : Ad Clicks : Ad Views : Ad Clicks : Ad Views : Ad Clicks : Ad Views : Ad Clicks : Ad Views : Ad Clicks : Ad Views : Ad Clicks : Ad Views : Ad Clicks : Ad Views : Ad Clicks : Ad Views : Ad Clicks : Ad Views : Ad Clicks : Ad Views : Ad Clicks : Ad Views : Ad Clicks : Ad Views : Ad Clicks : Ad Views :
Home / Corpul uman / Ce sunt și de ce se folosesc anestezicele? Ce este curara?

Ce sunt și de ce se folosesc anestezicele? Ce este curara?

/
/
/
470 Views

sunt substanțe chimice folosite în vederea amorțirii parțiale sau totale a corpului. Senzațiile de atingere și de durere dispar, putând astfel fi efectuate operațiile chirurgicale fără ca pacientul să simtă vreo durere.

Anestezicele – scurtă istorie

Anestezicele au început să fie folosite în chirurgie pe la sfârșitul anilor 1800. Literatura de specialitate ne informează însă că, istoria acestora datează de pe vremea grecilor și romanilor, cu peste 2000 de ani în urmă. Homer a scris despre efectele anestezice ale drogului nepenthe, derivat din plante. Scriitorul roman Pliniu a menționat folosirea mătrăgunei ca anestezic în chirurgie. Mătrăguna a fost folosită și de către un chirurg pe nume Hugo de Lucca, în 1400. Cu toate acestea, nu prea existau anestezice eficiente și, timp de sute de ani, chirurgia a rămas un proces dureros și periculos. Uneori, chirurgii încercau să îi facă pe pacienți să devină insensibili administrându-le amestecuri de opium și alcool. În urma acestui tratament însă, unii pacienți mureau în urma șocului, deoarece nu erau obișnuiți cu asemenea substanțe.

 Descoperiri importante

În anul 1797, chimistul englez Humphry Davy a observat că protoxidul de azot, cunoscut și sub denumirea de gaz ilariant, putea fi folosit pentru alungarea durerii. El a sugerat că această substanță ar putea fi folosită în chirurgie, însă, aproape 50 de ani nu s-a ținut cont de ideile sale. În 1818, savantul englez Michael Faraday a demonstrat că un alt gaz, eterul, avea de asemenea un efect anestezic. În ciuda faptului că acest lucru a fost confirmat de câțiva doctori americani, abia în anul 1840 aceste anestezice au început să fie utilizate în chirurgie. În 1842, medicul american Crawford Long i-a administrat unui pacient eter, înainte de a-i extirpa o tumoare la gât. În 1844, un stomatolog american, Horace Wells, a suferit el însuși o operație pentru extragerea unui dinte, fiind anesteziat cu protoxid de azot.

Doi ani mai târziu, William Morton, un alt stomatolog american, a început să folosească eterul ca anestezic, iar realizările lui au marcat începutul unei noi ere în chirurgie. Un an mai târziu, medicul scoțian James Simpson a demonstrat că cloroformul era la fel de eficient, ba chiar mai sigur, pentru operațiile de lungă durată.

Anestezice locale și anestezice generale

Anestezicele locale

O substanță chimică folosită pentru eliminarea senzațiilor într-o porțiune a corpului este cunoscută sub numele de anestezic local. Primul anestezic local folosit a fost cocaina, obținută din frunzele plantei coca. Acest drog a fost fabricat prima dată în anul 1860. În 1884 a fost folosit pentru prima dată într-o operație. Cocaina are unele efecte nedorite. De exemplu, creează dependență și stimulează inima, ceea ce poate fi periculos în timpul unei operații. Din acest motiv, cocaina a fost înlocuită în 1905 cu procaina, un drog artificial mult mai sigur. Câteva anestezice asemănătoare cu procaina sunt folosite și în prezent: lignocaina, hidroclorura de procaină și hidroclorura de cincocaină.

Anestezicele generale

Un anestezic general elimină durerea din organism și provoacă inconștiență totală. Cele mai folosite sunt anestezicele volatile (care se evaporă ușor, sau sunt gaze la temperaturii normale). Un anestezic volatil ajunge în organism prin plămâni. Anestezicele volatile includ protoxidul de azot, eterul și cloroformul. Protoxidul de azot mai este folosit mult și în ziua de azi și constituie cea mai simplă și mai sigură metodă de anestezie ușoară în timpul operațiilor minore, cât și în chirurgia dentară.

În cadrul operațiilor mai complicate, protoxidul de azot poate fi amestecat, cu anestezice mai puternice. Acest lucru necesită pricepere și echipament, precum și anesteziști cu experiență. Atât eterul cât și cloroformul au fost cândva des folosite, dar în prezent s-a renunțat la ele, din cauza efectelor secundare. Alegerea corectă a unui anestezic necesită mult discernământ, pentru fiecare caz. Cantitatea de anestezic depinde de tipul de operație ce va fi efectuată, de starea pacientului etc.

Care sunt anestezicele volatile moderne?

Anestezicele volatile moderne cuprind: eterul vinilic, tricloretilena, ciclopropanul și halotanul, toate acestea trebuind administrate doar de un anestezist cu experiență. Halotanul este unul dintre cele mai eficiente anestezice. Ca și alte droguri, poate afecta ficatul, mai ales dacă este folosit în mod repetat la același pacient. Ciclopropanul este din ce în ce mai folosit în locul protoxidului de azot. Uneori, clorura de etil este folosită pentru a provoca anestezia, în special la copii, dar mai des este folosită pentru menținerea anesteziei.

Cu câțiva ani în urmă s-a constatat că anestezia poate fi provocată prin injectarea unui pacient cu doze mari de hormoni steroizi. Existau dezavantaje ale folosirii acestora, însă, cu timpul, s-a reușit prepararea unor derivați ai acestor hormoni, ce pot fi acum întrebuințați ca anestezice, fără să aibă efecte hormonale.

Primele faze ale anesteziei pot fi violente. Există posibilitatea ca pacientul să înceapă să cânte, să strige sau să se zbată. În trecut pacienții trebuiau să fie adesea imobilizați înainte de a li se administra anestezice. În prezent, pacienților li se pot da calmante, înainte de administrarea anesteziei. Unele anestezice, cunoscute sub denumirea de narcotice bazale, provoacă anestezia imediat, iar pacientul parcurge rapid primele faze ale acesteia. Sodiul tiopentonic este narcoticul bazal cel mai des folosit, dar este mai mult folosit pentru menținerea anesteziei. Alte anestezice cu efect rapid sunt hexobarbitona, tiopentona, propanididul și ketamina.

Curara și relaxarea mușchilor

În majoritatea operațiilor, mușchii pacientului trebuie să fie relaxați. Această relaxare se face fie prin administrarea unei substanțe numite curara, fie prin folosirea unei cantități mari de anestezic. Curara relaxează însă și mușchii aparatului respirator, iar o doză ridicată de anestezic amorțește porțiunea de creier ce controlează respirația. În acest caz, pacientul poate înceta să mai respire. Pentru a preveni acest lucru, se folosește un aparat relativ simplu, ce controlează respirația, prin umplerea regulată cu aer a plămânilor. Odată ce aceste aparat este pornit, pacientului îi poate fi administrată curara pentru relaxarea mușchilor, iar cantitatea de anestezic poate fi menținută la un nivel inofensiv.

  • Facebook
  • Twitter
  • Google+

Sunteți interesat de articole? Abonați-vă!

Dacă doriți să fiți anunțați prin mail atunci când se publică articole noi pe site, folosiți căsuța de mai jos pentru a va abona. Introduceți numele și adresa de email, apoi dați click pe Mă Abonez! Intrați apoi pe adresa dvs. de mail și dați click pe linkul de confirmare!

Leave a Comment

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.