Ad Clicks : Ad Views : Ad Clicks : Ad Views : Ad Clicks : Ad Views : Ad Clicks : Ad Views : Ad Clicks : Ad Views : Ad Clicks : Ad Views : Ad Clicks : Ad Views : Ad Clicks : Ad Views :

Andivele sau Cicoarea de Bruxelles. Cum se cultivă? Cum/când se recoltează?

/
/
768 Views

sau cicoarea de Bruxelles în stare sălbatică este întâlnită în regiunea mediteraneană, în Algeria, în Grecia, Insula Madeira și în Caucaz. În cultură a fost luată din vremea grecilor și romanilor. Secretul înălbirii frunzelor a fost dezvăluit în anul 1850, când întâmplător, grădinarul șef M. Bresiers al grădinii botanice din Bruxelles, a acoperit cu pământ rădăcini de cicoare și Magdeburg, a constatat posibilitatea obținerii unor muguri etiolați, cu calități gustative deosebite. Aceasta a făcut ca metoda să fie luată în considerare, iar cultura să se dezvolte rapid. În momentul de față, în Franța, Belgia, Olanda, (cicoarea de Bruxelles) ocupă un loc de frunte în ierarhia speciilor de legume cultivate.

Andivel – Cicoarea de Bruxelles

Andivele (cicoarea de Bruxelles) sau andivele se pentru mugurele împreună cu frunzele înălbite care se întrebuințează ca salate sau la prepararea unor mâncăruri cu maioneză, carne etc. Gustul amărui al frunzelor verzi este datorat conținutului în glicozidul intibină. La frunzele înălbite gustul amărui dispare. Au un conținut bogat în săruri minerale (fosfor, fier, potasiu) și în vitamine. Prezintă avantajul că înălbite se consumă în principal iarna, când organismul are nevoie de vitamine.

Este o legumă cu acțiune depurativă. Conține lactucină, lactupicrină și alcool triterpenic. Rădăcina este bogată în inulină, polizaharidă de rezervă, care înlocuiește amidonul. Andivele (cicoarea de Bruxelles) posedă proprietăți citostatice. Infuzia de rădăcini are o acțiune excito-secretoare, mărind cantitatea de bilă și făcând-o mai fluidă.

Din punct de vedere botanic este o plantă perenă în stare sălbatică și bienală cultivată. În primul an formează rădăcina și o rozetă de frunze, iar în al doilea an emite o tulpină înaltă pe care se formează flori și semințe. Rădăcina este pivotantă,, cu pulpa albă, cărnoasă și pătrunde în sol (1 – 1,3 m), dar masa principală a sistemului radicular se află în stratul arabil. Frunzele sunt diferite ca formă: crețe, dințate fin, întregi sau ondulate. Tulpina crește până la 1,4 m. Florile sunt de culoare albastră, fiind grupate în capitule. Fructele sunt achene mici, de culoare cenușie. Greutatea a aproximativ 1000 de semințe este de 1 – 1,5 g. Semințele se pot păstra 4-5 ani, iar facultatea germinativă este de 70-80 %. Semințele răsar în 7-8 zile de la semănat.

Cum se cultivă andivele (cicoarea de Bruxelles)?

Pentru cultură, se recomandă terenurile plane, cu posibilități de irigare. Solurile trebuie să aibă o structură nisipo-lutoasă, fertilitate mijlocie cu un pH cuprins între 6 și 7,5. Nu se recomandă solurile infestate de boli și dăunători. Preferă ca premergătoare plantele solano-fructoase și bostănoase. Ca lucrări pregătitoare, utilaje, materiale și ordinea de desfășurare a lucrărilor este următoarea.

CUM SE CULTIVĂ ȘI CUM SE RECOLTEAZĂ MĂGHIRANUL? 

Fertilizarea de bază se face cy 350-400 kg/ha superfosfat și 100 kg/ha sulfat de potasiu. Arătura de toamnă se execută la 28-30 cm. Primăvara se fac discuitul arăturii și modelarea terenului în straturi de 94 cm cu lățimea la coronament. Semănatul se face cu semănătoarea. La hectar se folosesc 2 – 2,5 kg sămânță. Distanța de însămânțare este de 35 cm și de 8-10 cm între plante pe rând. Se irigă cultura până la răsărire de 2-3 ori cu norme reduse de apă (100 m cubi/ha pentru răsărire).

Andivele - Schema de înființare a culturii
Andivele – Schema de înființare a culturii

Prășitul manual se execută odată cu lucrarea de rărit pe rând, la distanța de 8-10 cm plantă de plantă. Prășitul mecanic se face de câte ori este nevoie (2-3 ori). La o lună de la semănat se fertilizează fazial cu 150 kg/ha azotat de amoniu odată cu una din prășile mecanice. După răsărire și rărirea plantelor pe rând, irigarea se face pe brazde, cu norme de udare de 300-350 m cubi/ha.

Andivele sunt destul de rezistentă la boli și dăunători. În cazul atacului de mană, se fac tratamente cu produse cuprice. Cea mai importantă lucrare de îngrijire o constituie forțarea (înălbirea), care se poate face prin metoda clasică pe pat de bălegar, prin acoperire cu pământ sau prin metoda modernă – industrială, direct în jgheaburi sau canale, acoperite cu folie neagră, în care se află apa.

Operația de înălbire – Andivele (cicoarea de Bruxelles)

În primul caz, toamna târziu, se recoltează rădăcinile verzi, mecanic cu dislocatorul. După ce se strâng de pe teren, se procedează la sortarea lor și depozitarea în vederea forțării. La sortare se rețin numai rădăcinile sănătoase, întregi și diametrul la colet de cel puțin 2 – 2,5 cm. La rădăcinile alese prin tăiere cu cuțitul, li se înlătură frunzele la 1,5 cm deasupra coletului, având grijă ca mugurele terminal să nu fie rănit.

Rădăcinile astfel sortate se așează pentru depozitare în șanțuri semiîngropate, în strat de 0,6 – 0,8 m înălțime. Se acoperă cu paie, în strat, cu grosimea de 10 – 15 cm, peste care se pune pământ când survine înghețul. Din aceste șanțuri de depozitare se scot pe măsură ce se trec la forțat.

Forțarea se poate face în pivnițe, șanțuri sau răsadnițe. În toate cazurile rădăcinile sunt așezate vertical pe un pat e bălegar cald de 30-40 cm grosime, una lângă alta. După aceea se acoperă cu un amestec de pământ compus din 2/3 nisip și 1/3 mraniță. Grosimea stratului acoperitor de pământ este d 15-20 cm. În acest caz, când la baza rădăcinilor temperatura este cuprinsă 22 – 28 de grade, iar la vârf de 10 – 12 grade, forțarea durează cam 15 – 20 de zile. Forțarea se eșalonează din a doua jumătate a lunii noiembrie până în lunile martie – aprilie.

Înălbirea industrială a  andivelor (cicoarei de Bruxelles)

Înălbirea industrială se poate realiza în bazine de ciment, în care rădăcinile sunt scufundate pe 2/3 din lungimea de apă, în poziție verticală și menținute cu ajutorul unei plase de sârmă. Bazinele se acoperă cu folie neagră și se mențin circa 30 de zile, până când devin apte de consum.

Înălbirea industrială în flux, se face în stație de forțare special amenajată, prevăzută cu sală de forțare și depozit frigorific, unde forțarea propriu-zisă se execută cu substratul de turbă în tocuri din lemn cu fund dublu, în vederea asigurării rezervei de apă necesară pe timpul forțării.

Înălbirea industrială în hidrocanale constă în construirea unor canale care se umplu cu un strat de apă de câțiva cm, în care se dizolvă elemente nutritive necesare creșterii plantelor. Apa este recirculată în sistem închis, la nivelul sistemului radicular, cu ajutorul unei pompe.

Soiurile trebuie alese astfel încât să existe un flux normal și continuu al ciclurilor de forțare. Astfel, soiul Primosa este extra timpuriu (septembrie – octombrie), Secosa timpuriu (octombrie – decembrie), Zoom F timpuriu normal (octombrie-ianuarie), Bergheref (Octombrie – Ianuarie), tardiv normal, Kwatosa, tardiv (februarie – aprilie).

Andivele (cicoarea de Bruxelles) sfaturi pentru prevenirea bolilor

Andivele sunt atacate de ciupercile Puccinia andive, Botrytis cinerea, purici etc. În general sunt cunoscute aceleași boli și dăunători ca la salată și a căror combatere este asemănătoare. Așa cum s-a arătat, recoltarea are loc în funcție de modul în care ne-am organizat procesul de înălbire. O păpușă de andivă atinge uneori 200 – 250 g, iar producția la hectar este 20 – 25 tone.

Valorificarea producție se face fie preambalate, în pungi de polietilenă de 1 kg, fie în lădițe cu vânzare în vrac la kg. Deoarece producția se obține în perioada rece a anului, păstrarea producției nu impune măsuri deosebite.

Cum se produc semințele de andive?

Producerea semințelor la cicoare nu implică probleme deosebite. Din culturile destinate pentru obținerea rădăcinilor pentru forțat, se delimitează o suprafață corespunzătoare cantității ce dorim să o producem, care nu se recoltează toamna. În cursul perioadei de vegetație, când plantele au început să formeze rădăcina îngroșată, se răresc la 15-20 cm pe rând. Se lasă în câmp, nerecoltate, peste iarnă, iar în primăvara următoare terenul se fertilizează cu 200 kg/ha complex III, de obicei la sfârșitul lunii martie sau începutul lui aprilie. În cursul perioadei de vegetație se fac 2-3 prășile și cel puțin 2 irigări cu 250-300 m cubi la hectar. Înflorirea are loc la sfârșitul lunii iunie, iar semințele se recoltează la sfârșitul lunii august. Producția de semințe ce se poate obține este de 150 – 250 kg/ha.

  • Facebook
  • Twitter
  • Google+

Sunteți interesat de articole? Abonați-vă!

Dacă doriți să fiți anunțați prin mail atunci când se publică articole noi pe site, folosiți căsuța de mai jos pentru a va abona. Introduceți numele și adresa de email, apoi dați click pe Mă Abonez! Intrați apoi pe adresa dvs. de mail și dați click pe linkul de confirmare! Vă mulțumim!

This div height required for enabling the sticky sidebar