Ad Clicks :Ad Views : Ad Clicks :Ad Views : Ad Clicks :Ad Views : Ad Clicks :Ad Views : Ad Clicks :Ad Views : Ad Clicks :Ad Views : Ad Clicks :Ad Views : Ad Clicks :Ad Views : Ad Clicks :Ad Views : Ad Clicks :Ad Views : Ad Clicks :Ad Views : Ad Clicks :Ad Views :

Alternanța în rodire. Cauze și forme de manifestare. Măsuri pentru reducere

/
/
31 Views

În cursul perioadei de rodire a unor specii pomicole, fenomenul fructificării se desfășoară fie cu intensități diferite, având ca urmare un an de mare producție, alt an cu recoltă mijlocie sau slabă, fie cu discontinuități sau întreruperi totale, 1-2 ani fără producție de fructe, pentru a reîncepe ciclul iarăși cu recolte mari. Deoarece acest fel de manifestare a fructificării are un caracter alternativ, cu perioade ce se succed la anumite intervale de timp, în literatura de specialitate fenomenul poartă denumirea de periodicitate de rodire, sau rodire alternativă ori alternanța în rodire.

Această alternanța în rodire nu trebuie confundată cu altă mani­festare în rodire a pomilor, cauzată de factorii externi, temperaturi scă­zute în timpul fecundării, calamități naturale, atac de dăunători și boli. Alternanța în rodire sau periodicitatea de rodire, se poate manifesta în variate forme, după cum urmează:

  • unele soiuri nu înfloresc primăvara deloc;
  • alte soiuri, deși au înflorire bogată, totuși nu rodesc, din cauza avortării florilor sau căderii fiziologice totale din iunie;
  • există și soiuri cu înflorire slabă, având ca urmare o alternanța în rodire parțială, spre deosebire de cazurile precedente cu alternanța în rodire totală.

Pomii, în special semințoasele, dar și prunii cu coacere tardivă, cultivați pe soluri sărace, cu intervalele dintre rânduri înțelenite, neîngrășați și neîngrijiți, după anii cu recolte mari, intră uneori într- un fel de repaus de 1-2 ani, după care urmează 1- 2 recolte mijlocii sau una bogată. Dacă acestor pomi li se aplică anumite lucrări ca desțele­nirea, îngrășarea, rărirea coroanei, tratamente fitosanitare, pot fi trecuți din alternanța în rodire totală într-o alternanța în rodire parțială.

Rodirea alternativă sau intermitentă se observă în primul rând la pomii răzleți sau în plantațiile neîngrijite. Dacă se urmărește pe mai mulți ani statistica producției mondia­le de fructe sau numai în Europa, se observă că există țări a căror pro­ducție de fructe oscilează puțin de la un an la altul, cu excepția anilor cu geruri târzii de primăvară, pe când în alte țări această oscilație variază în limite foarte largi. Se constată că din prima categorie fac parte țările cu pomicul­tura mai avansată, unde plantațiile de pomi se bucură de o bună îngrijire, prin utilizarea celor mai moderne mijloace de întreținere.

Din cele arătate se poate deduce că neînflorirea sau înflorirea și nelegarea de fructe sunt strâns legate de procesul diferențierii mugu­rilor din vara precedentă și de rezervele de materie organică din țesu­turi, necesare macrosporogenezei și microsporogenezei, înfloririi, fecundării și legării fructelor.

Cu ocazia studierii fenofazelor de creștere și de dezvoltare a pomilor în cursul unui ciclu anual, s-a constatat că în timpul unei perioade de vegetație, în plantele pomicole au loc mai multe procese fiziologice care necesită pentru declanșare și desfășurare optimă anu­mite cantități de substanțe minerale și organice, aflate într-o anumită fază de sinteză, diferențiată după specificul procesului și produsului final, înflorirea, creșterea și maturarea fructelor, creșterea lăstarilor și creșterea în grosime a trunchiului. Prin urmare, în cursul unei perioa­de de vegetație din ciclul anual al unui pom trebuie să se acumuleze în diversele sale organe cantități însemnate de substanțe, pe baza cărora să aibă loc procesele de creștere.

Procese de creștere:

  • creșterea sistemului radicular în două valuri principale, pri­măvara și toamna.
  • creșterea sistemului aerian, în lungime și grosime.

Prima fază durează de primăvara până la mijlocul lui iulie, iar a doua în continuare spre toamnă.

Procese de rodire:

  • de rodire în cursul anului respectiv cu subfazele:
  • de microsporogeneză și macrosporogeneză;
  • de înflorire, fecundare și „legarea” ovarelor;
  • de creștere și maturare a fructelor;
  • de pregătire a rodirii pentru anul viitor, cu subfazele de dife­rențiere a mugurilor și constituirea elementelor florale, cu excepția gameților.

Procese de acumularea substanțelor de rezervă:

  • acumulări de rezerve pentru maturarea țesuturilor diverselor organe, pentru întărirea scheletului și unei mai bune rezistențe la ger în cursul iernii;
  • acumulări de rezerve în substanțe organice necesare în primă­vara următoare, pentru declanșarea și inițierea fazei de creștere vege­tativă și simultan pentru desăvârșirea formării și maturării gameților masculi și femeli, pentru creșterea elementelor florale, înflorire, fecundare și „legarea” ovarelor.

Dacă plantele pomicole nu pot să facă față tuturor solicitărilor la care sunt supuse pentru desfășurarea celor trei serii de procese cu fenofazele respective, atunci fie că toate procesele decurg la un nivel necorespunzător, fie că unele se bucură de prioritate, de exemplu creșterea și maturarea fructelor în dauna creșterilor anuale și diferențierii mugurilor.

Așa se explică faptul că după recolte abundente de fructe, pomii par epuizați, nu diferențiază muguri de rod, în lipsă de rezerve în substanțe organice, țesuturile lăstarilor nu se maturează, având ca urmare o slabă rezistență la ger, iar primăvara aceeași lipsă în sub­stanțe de rezervă constituie o frână în parcurgerea primelor fenofaze de creștere și de fructificare.

Lipsa de creșteri anuale, ca urmare a unei nutriții nesatis­făcătoare și a unei slabe aprovizionări cu apă în timpul fenofazei de creștere intensivă, constituie, de asemenea, o cauză a rodirii periodice, deoarece verigile de rod dacă nu se reînoiesc prin creșteri anuale, îmbătrânesc, produc fructe puține și diferențiază un număr redus de muguri florali.

Citește și: Ce este și cum se evită alternanța în rodire?

Rodirea periodică a soiurilor târzii poate fi atribuită și supra­punerii proceselor de diferențiere a mugurilor cu cel de creștere și ma­turare a fructelor, spre deosebire de soiurile timpurii, la care matura­rea fructelor are loc înaintea diferențierii mugurilor de rod. În cadrul aceleiași specii, de exemplu la măr, fenomenul fructifi­cării se manifestă diferit, unele soiuri ca Pătul, Wealthy, Rozmarin având tendințe nete de rodire periodică, pe când la Jonathan, Red Delicious, Wagener premiat, Renet de Champagne, rodirea alternativă este mai rară.

Din cercetările întreprinse la Stațiunea experimentală Grande- Ferrade-Bordeaux (Franța), reiese că unele soiuri de măr, ca: Transparent de Croncels, Belle de Boskoop, Renet Baumann, Gravenstein, Renet de Canada, Melba etc. au tendință de rodire intermitentă, ca urmare a unor însușiri morfo-fiziologice, deoarece leagă într-o inflorescență un număr mare de fructe. Alte soiuri de măr, fructifică pe formațiuni fructifere mai tinere și au numai 1-2 fructe într-o inflorescență. Acestea dau recolte normale, cu mici oscilații de la an la an, ca de exemplu Golden Delicious, Jonathan, James Grieve, Rome Beauty, Winter Banana etc.

Pe lângă specificul biologic și morfofiziologic al unor specii și soiuri de a rodi intermitent, acest fenomen mai poate fi determinat de cadrul ecologic nefavorabil, portaltoii de o anumită vigoare, nivelul măsurilor agrotehnice aplicate etc.

Cum se reduce alternanța în rodire? Măsuri practice pentru a reduce alternanța în rodire

Cunoscând cauzele care determină periodicitatea sau inter­mitența de rodire a pomilor, specificul biologic al fiecărei specii și grupe de soiuri, relațiile acestora cu factorii ecologici, apă, substrat nutritiv, rezistența sau sensibilitatea la dăunători și boli, este necesar a fi efectuată o analiză concretă a situației de fapt și a se adopta măsuri agrotehnice corespunzătoare în mod diferențiat. În acest scop sunt indicate mai multe măsuri. Pentru evitarea intrării în producție periodică se recomandă:

  • alegerea cadrului ecologic favorabil sau cu vocația cea mai bună pentru o anumită specie și sortiment de soiuri;
  • alegerea de soiuri care să nu fi avut printre ascendenții (genitorii) lor tendința spre fructificare intermitentă;
  • alegerea și utilizarea portaltoilor de vigoarea cea mai potrivită pentru menținerea unui echilibru normal de viață între simbionți;
  • menținerea pe timp cât mai îndelungat a unui echilibru fiziologic şi a unui metabolism optim prin:
    • nutriție organo-minerală echilibrată și adecvată fazelor de creștere, de fructificare și de diferențiere a mugurilor;
    • menținerea unui raport optim între creșterile vegetative și formațiunile de rod, prin dirijarea în poziții adecvate a ramurilor, prin tăieri adecvate, îngrășăminte și irigare;
    • menținerea unui aparat foliar bogat și sănătos;
    • normarea încărcăturii de fructe.

Pentru atenuarea sau combaterea periodicității de rodire

Măsu­rile de combatere a fenomenului de alternanță în rodire se aplică în mod diferențiat, având în vedere particularitățile speciilor și ale soiurilor aflate în plantația respectivă, vârsta și starea fiziologică a pomilor, portaltoii utilizați, condițiile pedoclimatice, nivelul agrotehnicii aplicate, felul alternanței, parțiale sau totale, ordinea de succesiune a anilor cu rod și fără rod.

Măsuri recomandate pentru anii cu rod sunt următoarele:

  • toamna aplicarea îngrășămintelor de bază P, K și 1/4 N;
  • tăieri de rărire și de fructificare pentru normarea încărcăturii de rod, reîntinerirea formațiunilor fructifere;
  • aplicarea înainte de înflorit 1/4 din doza de N pentru înflorire normală;
  • măsuri pentru protecția florilor și ovarelor contra gerurilor târzii de primăvară;
  • rărirea chimică a florilor și a fructelor în caz de înflorire și legare abundentă;
  • tratamente corespunzătoare contra dăunătorilor și bolilor ce atacă florile și fructele;
  • aplicarea suplimentară a 1/4 doză N, pentru a preveni căderea fiziologică și a stimula creșterile vegetative;
  • realizarea și menținerea unui raport optim între frunze și fructe;
  • asigurarea și menținerea umidității în sol;
  • aplicarea suplimentară a 1/4 doză N și eventual P + K în caz de carență, pentru diferențierea mugurilor și obținerea unor fructe de calitate superioară.

În anii fără rod se recomandă restabilirea echilibrului fiziologic deteriorat în anul precedent de producție mare prin:

  • tăieri moderate, pentru a nu stimula prea multe creșteri vegetative;
  • aplicarea îngrășămintelor cu N în doze moderate;
  • tratamente corespunzătoare avertizărilor pentru menținerea unui aparat foliar sănătos.

Deoarece în plantații există pomi cu vigoare diferită, F. Kobel (şi colaboratorii) a stabilit, în funcţie de acest caracter, dependenţa între creştere şi rodire, precum şi măsurile agrotehnice corespunzătoare. După cele arătate în acest capitol reiese că periodicitatea de rodire poate fi combătută sau mult atenuată, dacă se aplică în mod diferenţiat şi la momentul oportun lucrările tehnice recomandate de pomicultura modernă.

  • Facebook
  • Twitter
  • Google+

Sunteți interesat de articole? Abonați-vă!

Dacă doriți să fiți anunțați prin mail atunci când se publică articole noi pe site, folosiți căsuța de mai jos pentru a va abona. Introduceți numele și adresa de email, apoi dați click pe Mă Abonez! Intrați apoi pe adresa dvs. de mail și dați click pe linkul de confirmare! Vă mulțumim!

This div height required for enabling the sticky sidebar